Cum ne purtam cu un dependent

Viata alaturi de o persoana dependenta de alcool nu e o binecuv¢ntare. Sigur, nu exista solutii miracol pentru a-l ajuta pe dependent. Dar exista c¢teva greseli ce pot fi evitate.

„Nu mai stiu cum era Matilda mea inainte de a se apuca de baut. Alcoolul a distrus totul: iubirea noastra, familia.“ Paul I., 43 de ani, cauta explicatii pentru ce s-a intamplat cu sotia lui. Rani din copilarie, stres de care voia sa uite? „Acestea sunt drame o­bis­nu­ite, dar… care nu-i fac pe toti sa recurga la alcool. Credeam ca pe Matilda au ajutat-o sa devina mai puternica“, spune el, cu amar.

Matilda a fost manager intr-o companie multinationala, dar a incetat sa lucreze dupa nasterea fetitei lor. Si apoi totul s-a prabusit. A fost concediata, a murit mama ei, au inceput insomniile… A urmat alcoolul consumat in timpul noptii si imaginea unei fe­mei care se clatina, plange, nu mai poa­te vorbi. „A inceput sa ma acuze ca sunt de vina pentru toate nenorocirile pe care le traia. De pe-o zi pe al­­ta, am devenit cel mai mare dusman al ei.“

O alta poveste: cea a Anei S., asistent manager in presa, si a lui Ion, care lucreaza intr-un departament IT. Altadata foarte tandru, barbatul a fost transformat de bautura intr-un om lenes, mincinos, violent. Iar ea s-a lasat prada fricii: „Incepusem sa traiesc pentru el, in locul lui. Eu nu mai insemnam nimic. Era dependent de alcool, eu dependenta de el, convinsa ca doar eu pot sa il ajut sa scape de acest iad.“ Din iubire, s-au scufundat… impreuna. Ana si-a pier­dut reperele. „Ion era capabil sa faca cele mai urate lucruri, dar si pe cele mai minunate. Am inceput sa ma vad cu doctorul M. si cu doctorul O. Nu stiam niciodata pe care dintre ei ii am in fata.“

Ana isi aduce aminte mai ales de rusine. Ii era ru­si­ne sa se plimbe cu Ion, care se transformase fizic atat de mult: avea fata buhaita, rasuflarea grea, mersul nesigur. Ii era rusine sa mearga sa il ia de la bar: „Toti prietenii nostri ne-au parasit. Ajunseseram prea jos. Imi venea uneori sa-l omor cu maini­le mele!“.

Numarul persoanelor ca­re au probleme cu alcoolul nu e mic in Romania de azi. Multi dintre noi au o astfel de persoana in anturaj si se intreaba in fiecare zi cum o pot ajuta, dar din pacate intrebarea ramane de cele mai multe ori fara un raspuns clar. Putem explica si inte­lege ce rol are alcoolul in asigurarea echilibrului subred al celui sau celei care a inceput sa bea. Dar nu putem aplica o reteta-miracol pentru a-l sprijini sa iasa din acest infern. Exista totusi cateva sfaturi care te pot ajuta sa-i fii alaturi in timpul suferintei si al perioadei de recuperare.

Ajuta-te pe tine ca sa-l poti ajuta pe celalalt!

„Pentru a ajuta un alcoolic sa accepte ca trebuie sa faca ceva se a­pli­ca interviul motivational“, ne spune psihologul Florin Ene. „Aceasta discutie asupra motivatiei consumului de alcool are ca efect constientizarea problemei. Mai ies la iveala si eventualele consecinte negative pentru sine sau altii. Dar totul trebuie facut gradual, astfel incat sa fie detectate consecintele negative ale consumului de alcool care, in acelasi timp, sunt importante pentru cel care vrea sa se schimbe.“

Cel care bea stie ca alcoolul ii face rau. Dar bea in continuare, pentru ca e dominat de o nevoie pe care nu o intelege: cea care l-a dus la dependenta. Repetandu-i intruna ca trebuie sa renunte, nu faci decat sa sporesti presiunea de care el se apara prin bautura.

„Un alt instrument folosit pentru aprofundarea efectelor alcoolului asupra persoanei se refera la avantajele si dezavantajele asociate consumului de alcool, precum si la avantajele si dezavantajele de dupa renuntarea la acest consum“, continua psihologul. „Discutia a­ceas­­ta ajuta la descoperirea elementelor care, aprofundate, duc la o decizie luata de catre client, una mai stabila si nu la presiunea celorlalti. Dupa o cantarire a argumentelor impreuna cu terapeutul, pacientul devine constient ca, in urma planului pe care si-l construieste, pierde avantajele legate de consumul de alcool.“

Pentru ca nu renunti peste noapte la o suferinta de cativa ani. Renun­tarea la bautura inseamna, de fapt, re­nun­ta­rea la ceva care iti asigura un oarecare echilibru interior. Trebuie sa acceptam nevoia pacientului de a cere ajutorul. Pentru ca devenim bolnavi, la randul nostru, cu un alcoolic in casa. Se instaleaza o teama excesiva atunci cand il ve­dem pe celalalt ca bea. Pe langa aceasta tea­ma, ne mai confruntam si cu o se­rie de stari de rau fara o cauza a­pa­renta: dureri de spate, migrene, insomnii – toate sunt insa semne ale supararii. Daca vorbim despre ce ne lipseste in relatia cu celalalt, ne simtim mai usurati si astfel fa­cem mai putine gesturi care aduc in final suferinta.