Cum ne purtam cu un dependent

Nu incerca sa il faci sa se spovedeasca

Cea mai importanta dintre dificultatile cu care se confrunta anturajul este comunicarea. „Cand nu-l mai recunoastem pe cel sau pe cea pe care o iubim, pentru ca alcoolul l-a instrainat, ne aparam de disperarea pe care o simtim prin explicatii superficiale („e slab, fara vointa“) si solutii naive (ascunderea sticlelor). Ne simtim mai putin vulnerabili cu false certitudini decat cu probleme reale.

Fiecare caz de alcoolism este un caz special. Prin urmare, daca recurgem la explicatii generale, nu facem decat sa marim conflictul. Pornim de la ideea ca alcoolicul trebuie sa devina constient de problema lui si sa renunte la a se minti pe sine si pe cei din jurul sau. Anturajul incearca sa il faca sa inteleaga ca este alcoolic, dar el se opune cu indarjire. Altfel spus, el nu accepta ca propria-i persoana sa aiba eticheta de „alcoolic“. Atunci cand declara ca nu are probleme, chiar cand este sub influenta lui, nu inseamna nea­pa­rat ca minte. Este mai degraba o mo­dalitate de a spune: „Am o problema care nu ma priveste decat pe mine… alta decat alcoolul“.

Vindecarea nu e usoara

Psihologul Florin Ene ne-a vorbit indelung despre rezistenta bolnavului la vindecare. „Avantajele ob­ti­nute din consumul de alcool pot contribui la permanentizare (de unde si rezistenta la tratament). Alcoolul are intotdeauna semnificatia unui refugiu, dar nu numai fata de o realitate externa. Consumul de alcool poate fi, inainte de toate, un me­­canism de aparare nevrotic im­po­triva anxietatii. Un gand inacceptabil este alungat prin bautura, ni­mic mai simplu!

Dar exista si alte „be­neficii“: cel care bea „isi face curaj“, trece mai usor la treaba, ob­tine interes crescut sau indulgenta din partea anturajului sau chiar prezenta alaturi de el (sau ea) a unei persoane (care altfel ar fi putut lipsi), evitarea responsabilitatilor, fuga de un conflict prea greu. Exista apoi si un joc purtat intre pacient si cei care vor ca el sa nu mai fie pacient: cei din anturaj „esueaza“ constant cu el, iar el, alcoolicul, ii domina cumva pe toti…

Intelege care e rolul tau

Lucrurile pot sta si invers. Chiar daca cei din jurul alcoolicului spun ca s-au saturat, de fapt ceva din aceasta situatie, inconstient, le ofera si lor o satisfactie: poate fi rolul de victima sau de… inger pazitor al bolnavului. „Am descoperit pe timpul terapiei ca simteam o anumita pla­cere din aceasta relatie bolnava care ne unea“, povesteste Ana. „Eram totul pentru Ion. Daca el renunta la aceasta relatie, imi pierdeam rostul de-a trai.“

Cel de-al doilea aspect important pe care trebuie sa il analizezi este relatia ta cu bolnavul. Anturajul face parte din problema: este influentat si o influenteaza. Este important sa realizezi, fara vinovatie, care este implicarea ta in acest sistem. „Desi credeam c-o ajut, mi-am dat seama ca atitudinea mea putea sa ii provoace si mai mult rau Matildei. De exemplu, pentru ca ea sa nu mai aiba nici o grija, am inceput sa fac eu cumparaturile, sa iau copiii de la scoala. Ea s-a simtit devalorizata si s-a apucat sa bea si mai mult…“

De ce se intampla asa? „Rezistenta la schimbare“, conchide spe­cialistul, „este cu atat mai importanta cu cat pacientul nu vrea sau nu poate sa renunte la avantajele ce decurg din bautura. Sa lupti cu aceste rezistente inseamna schimbari de perceptie, de interpretare si ac­tiune care, cu cat sunt mai profunde, mai durabile, cu atat sunt mai greu de abordat.“

Bucura-te de viata, ca sa faca acelasi lucru!

Trebuie sa instaurezi autonomia in locul dependentei create de alcool. Iesi din cercul vicios si intoarce-te la micile bucurii ale vietii pentru a-i face si lui pofta sa te urmeze. Du-te la cinema, viziteaza-ti prietenii, ca­la­to­reste… si povesteste-i. Nu mai reduce toate conversatiile la alcool.

Regaseste-te pe tine: vorbeste despre neputinta ta, furia ta, sperantele tale, caci sentimentele tale sunt singurele certitudini de care dispui. Aceste a­de­varuri pot fi acceptate de partener, nemaifiind necesar ca el sa se apere de un discurs care vorbeste despre el in locul lui.

Nu e insa usor sa iesi din jocul alcoolicului: „Sa o las pe Matilda sa se descurce singura insemna pentru mine sa nu acord ajutor unei persoane in pericol“, isi aminteste Paul. „Insa daca nu renuntam la jocul «tu bei, eu te salvez», ea nu ar fi putut gasi mijloacele prin care sa se salveze de ea insasi.“ Nu e usor de acceptat ca pot sa isi revina prin propriile forte…