Cum sa controlam atacurile de panica

Senzatii chinuitoare si conflicte interioare ascunse pe care inconstientul le face vizibile. Chiar daca au un substrat delicat, atacurile de panica se pot vindeca sau preveni.

 

Atacurile de panica, cu o durata, in general, de 20 de minute (de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor), este caracterizat, in primul rand, de sentimentul coplesitor de frica si anxietate, alaturi de diferite reactii fizice.

Simptomele apar brusc, intensitatea maxima dureaza in jur de zece minute, si pot continua pana la 30 de minute sau chiar o ora.

Daca simptomele sunt continue si nu dispar intr-o ora, exista posibilitatea sa nu fie un atac de panica si atunci trebuie sa mergi imediat la medicul specialist.

In cursul atacului de panica, disconfortul este insotit de cel putin patru dintre urmatoarele simptome, care apar abrupt si ating intensitatea maxima in mai putin de zece minute: batai puternice, neregulate, rapide ale inimii, senzatia ca nu poti respira, sufocare, durere sau disconfort toracic, transpiratii, tremuraturi, contractii localizate ale muschilor, greata, ameteli, instabilitate, lesin, senzatie de irealitate, modificarea perceptiei de sine, frica de a nu-ti pierde controlul, frica de a nu muri, furnicaturi, frisoane sau valuri de caldura.

 

Cauzele atacurilor de panica

Psihologul american David H. Barlow spunea ca persoanele cu aceste simptome au o predispozitie genetica agravata de unele evenimente:

invata din copilarie sa simta ca nu au control (cand parintii sunt neglijenti sau prea restrictivi, cand nevoile lor de baza nu sunt respectate si implinite, nu au voie sa experimenteze si sa faca greseli si sa-si construiasca abilitati, din cauza parintilor hiperprotectori), au avut o experinta traumatica sau, drept model, pe cineva anxios (un parinte, o bunica care i-a oferit copilului un model despre cum si de ce sa fie temator).

 

Dezechilibru chimic

Atacurile de panica mai sunt considerate a fi un dezechilibru intre substantele chimice din creierul nostru (neurotransmitatori) ori sunt provocate de:

consumarea unor cantitati mari de alcool sau bauturi cofeinizate, intreruperea brusca a consumului de alcool sau a unui tratament medicamentos (pentru anxietate, insomnie, boli cardiace), fumatul excesiv, medicamente (tratamentul astmului si bolilor de inima), ingrijorari repetatate, stres cronic, disfunctii tiroidiene (hipertiroidism), afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala, epilepsie, astm bronsic, bronhopneumonie obstructiva cronica, depresie, anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva.

Menopauza – cu toate modificarile bio-psiho-sociale survenite – poate fi un factor predispozant, dar nu este o regula.

Atacurile de panica ale copiilor sunt cauzate de divortul parintilor, de plecarea unui parinte, de decesul cuiva drag, de intrarea la scoala, la liceu, de aparitia unui frate, schimbarea domiciliului, de pierderea unui prieten, de rezultate proaste la scoala, atitudinea de intimidare a unor colegi, de evenimente traumatizante sau traume emotionale.

 

Cum se trateaza

Cel mai indicat este sa apelam la psihoterapie, care ne poate ajuta sa descoperim cauzele anxie­tatii, precum si sa ne intarim mental, sa invatam sa controlam si sa prevenim astfel de crize.

Cauzele sunt diferite de la persoana la persoana si de aceea nu exista un tratament universal. Terapia, pentru ca este personalizata, este cea care reuseste cel mai frecvent sa ne calmeze si sa vindece atacurile de panica, iar interventia psihiatrica nu este intotdeauna cea mai utila.

Antidepresivele, de multe ori, nu rezolva problema si ne pot provoca dependenta. Tocmai de aceea, este important sa incercam sa scapam de aceste atacuri nu prin medicatie, ci lucrand cu noi insine.

Psihoterapeutul ne poate induce senzatii de panica prin respiratii rapide, rotirea capului sau urcarea scarilor in fuga, ca apoi sa invatam tehnici de depasire a acestor simptome folosindu-ne de relaxarea musculara si tehnici de respiratie, intelegand ca panica nu conduce la evenimentele catastrofale de care ne temem.

Foarte importanta este pregatirea emotionala, ca sa ramanem in contact cu situatia de care ne temem, in loc sa o evitam, demontand credintele si amenintarile imaginare.

Gandurile negative sunt inlocuite cu ganduri realiste, iar asta ne da un sentiment mai mare de control, ce determina scaderea anxietatii si o percepere mai obiectiva a realitatii.

 

Ce ascund atacurile de panica

Atacurile de panica sunt niste semnale ale sufletului, ca sa vedem unde gresim, unde abuzam de noi si de ceilalti, ce avem de inteles, unde mai avem de lucrat cu noi insine, ce ne lipseste, ce atasamente sau dependente avem, ce idealuri si aspiratii inabusite.

Fiecare dintre noi are o frica, pe care, daca nu o confrunta, ii va da mereu batai de cap, ca sa ii evidentieze nevoia de cunoastere.

De multe ori, in spatele acestor frici inconstiente se ascunde lipsa iubirii de sine, manifestata prin: excese culinare, lipsa de somn, excese mentale ori afective, traume din copilarie, neintelegeri in familie, suferinte inabusite si repetitive, dezamagiri, asteptari ca celalat sa ne indeplineasca dorintele.

Frica este un dar. Ea ne semnaleaza, ca si in cazul  simptomelor atacului de panica, un potential pericol. In cazul de fata, pericolul il reprezinta conflictele noastre interioare nerezolvate, din trecut si din prezent.

Vindecarea poate incepe cu practica iubirii de sine si regasirea resurselor prin afirmatii, meditatii, exercitii si jocuri de rol, desen, dans terapie, terapie sandplay.

Desigur, la inceput, psihicul are tendinta sa reziste la schimbare si poate ca vom fi tentati sa renuntam. De aceea, perseverenta si implicarea sunt esentiale, iar pe masura ce lucrul cu sine avanseaza, constientizarile semnificative chiar ne vor schimba viata.

 

Predispozitie

Oricine poate sa dezvolte atacuri de panica, insa persoanele deprimate cronic, cele extenuate fizic si psihic, lipsite de somn, cu o alimentatie dezechilibrata au o probabilitate mai mare.

Cei cu un mod de gandire catastrofal, ipohondrii isi pot provoca singuri atacuri de panica prin interpretarile negative ale simptomelor:

simpla dificultate in respiratie poate fi inceputul unei crize de inima sau dovada de necontestat a unei afectiuni respiratorii grave, durerea de cap devine, in mod cert, inceputul unui atac cerebral.

Persoanele care au mai avut atacuri de panica si se tem de iminenta unuia nou, anticipeaza episoadele, in loc sa se relaxeze si sa-si traiasca viata; altii devin vulnerabili si dependenti de serviciile medicale de urgenta sau de membrii familiei.

 

Cum ne ajutam pe noi

Cand avem un atac de panica, este recomandat sa inchidem ochii, sa ne concentram asupra unei imagini placute, linistitoare si sa ne controlam respiratia.

Ne putem imagina o destinatie de vacanta, un oras pe care am vrea sa il vizitam sau chiar sa inventam un loc fabulos. Daca imaginatia nu ne da ascultare, ne gandim la o poza anume sau la un suvenir cumparat intr-o vacanta. Tehnicile de vizualizare nu functioneaza?

Atunci trecem la exercitiile de respiratie ritmica. Acestea ajuta corpul sa se relaxeze, sa elimine panica si sa induca siguranta. Fredonarea unei melodii, repetarea unei poezii, a unui gand personal sau a unei rugaciuni pot fi de mare folos. La fel si dusul cu apa rece, ca o solutie spartana.

 

Cum ii ajutam pe ceilalti

Pentru copiii mici, contactul fizic cu o persoana de incredere scade semnificativ nivelul de stres. Astfel, cu o voce linistitoare, arata-i o jucarie care ii place, un instrument muzical, distrage-i atentia de la simptome. Leagana copilul  in brate, fa-i masaj la maini sau la picioare, zambeste-i, comunica cu el.

In cazul unui adolescent sau adult, spune-i sa inchida ochii si sa se concentreze asupra unei imagini placute, linistitoare, sa incerce sa isi controleze respiratia inspirand si expirand adanc. Controlul respiratiei linisteste si armonizeaza emotiile, mintea si re­actiile fiziologice.

Ca si la recomandarea precedenta, pentru sine, imaginea vizualizata poate fi o destinatie de vacanta, un loc pe care ar vrea sa-l viziteze sau unul inventat, o poza, un suvenir dintr-o vacanta, insotita – daca este cazul – de exercitii de respiratie ritmica, ce ajuta corpul sa se relaxeze.

Daca adultul sau adolescentul se pricepe la yoga si meditatie, spune-i sa exerseze cateva tehnici; daca stie cativa pasi de dans mai speciali, roaga-l sa ti-i arate. Si, daca este posibil, plimbati-va in aer liber.

 

Autor: Simona Druncea, psiholog clinician, consilier psihologic de orientare jungiana, 0740.661.859, [email protected].