Daca trupul ar fi o planeta…
Ar trebui sa fie rotund ca un strugure, suplu ca un trandafir si, evident, rezistent la stres ca un stejar. Nu cerem oare prea mult de la corpul nostru? Iata cum il supraexploatam, cu riscul de a-i epuiza resursele.
Ar trebui sa nu ne mai comportam cu trupul nostru asa cum o facem cu planeta: convinsi ca resursele vor exista de-a pururi. Este un concept destul de in voga printre occidentali, si el se refera la abordarea corpului drept dimensiune globala: fiziologie, energie, emotie, spiritualitate…
Ecologia corporala si relationala insista asupra felului in care corpul nostru interactioneaza cu celelalte corpuri si a modului cum isi poate gasi locul in „padurea“ umanitatii. Pentru acest scop a fost creat wutao, un fel de „dans energetic“.
Sa vorbim despre ecologia corpului, asadar. Ne vom duce cu gandul la gimnastici si terapii blande. In lumina acestora a aparut in anii ’80 in Statele Unite curentul de body ecology, exportat mai apoi in Australia.
Bernard Andrieu, filosof axat pe tema corpului, spune ca este vorba despre „a ne simti responsabili de impactul propriilor acte asupra mediului dar si asupra interiorului nostru“. Pentru ca, in profunzime, corpul nostru se comporta ca un ecosistem.
Si el poseda o anumita cantitate de energie regenerabila, si el se inscrie in biodiversitate, si el reclama dezvoltarea inteligenta si durabila. O analogie corp-planeta face si Anne-Marie Filliozat: corpul si mintea se influenteaza permanent. Acest fapt ne duce cu gandul la ideea ca ne putem dezvolta o energie curata, in cele doua sensuri ale termenului, sanatoasa si personala“. Ca ne putem regasi adevarata natura, pe scurt.
Sa ne exploram ecosistemul
Organismul nostru este ca o pajiste alpina in care oasele reprezinta arborii, organele sunt florile, hormonii sunt albinele, fluxul sangvin este un rau… Ca intr-un ecosistem, fiecare element care il constituie are nevoie de celelalte pentru a supravietui.
Si toate coopereaza pentru a ne mentine in buna sanatate in biotopul nostru… Mediul nostru profesional, familial sau peisajele. Sa devenim constienti de aceasta simbioza.
Cum? Prin intermediul relaxarii ghidate. Aceasta ne spune ca si corpul si spiritul isi vorbesc, pentru ca vizualizarea mentala permite diminuarea ritmului cardiac si tensiunea musculara. Sau prin reflexologie si alte tehnici, care utilizeaza reactiile in lant de la nivelul pielii catre organele interne.
Exercitiile dezvoltate de miscarea body ecology se focalizeaza pe tonusul postural. Aceastea implica oasele, muschii, tendoanele si creierul, pentru ca toate acestea intra in joc atunci cand strangem mana cuiva, de exemplu.
Creatorii wutao ne fac sa observam sentimentele care se nasc dintr-o miscare. Cum te simti atunci cand deschizi larg bratele? Generos? Vulnerabil? Toate aceste drumuri ne invita sa ne exploram corpul in globalitatea sa, sa nu-l mai consideram un obiect („Am un corp“), ci sa fuzionam cu el („Sunt corpul meu“). O cheie pretioasa pentru a ajuta mica noastra campie interioara sa infloreasca.
Energie regenerabila
Avem in noi o energie in chip fundamental regenabila, pe care indienii o numesc prana iar chinezii qi. Pentru taoisti, este un suflu vital, care regleaza toate functiile organismului. Qi circula mai mult sau mai putin bine, in functie de emotiile noastre, de alimente si de aerul pe care il respiram.
Efectuarea de gesturi lente, ca cele din qi-gong sau din thai chi lasa timp pentru perceperea acestui flux energetic. Este un prim pas spre climatizarea acestui habitat corporal. Lucrul asupra respiratiei (prin yoga, cantec, meditatie budista) il face mai armonios.
Masajul sau activitatile fizice reduse ca intensitate relanseaza, si ele, eoliana noastra interna si stimuleaza circulatia sangvina. Dar si nutritia este o sursa esentiala de energie. Precum lemnul din padure, ea trebuie sa provina dintr-o gestiune durabila a mediului pentru a se putea regenera. Sa privilegiem cosmetica si alimentatia bio!
Sa cultivam biodiversitatea
Fiecare dintre noi este o pasare rara… Sa ne asumam penajul, labutele si ciocul caraghios inainte de a incerca sa le schimbam. Inscrierea corpului in biodiversitate inseamna exprimarea propriei naturi. Solutia cea mai buna: sa ne pierdem in activitati care ne fac placere (dans, improvizatie teatrala, cantec pur si simplu) sau in yoga.
Fara a pune accentul pe disciplina, aceste tehnici permit apropierea din nou a propriului corp. Yoga este azi mai supla ca tehnica, mancarea vegetariana ne ajuta sa slabim, renuntarea la fumat ne lumineaza tenul… un cocteil reinventat mereu, care ne distinge in sanul coloniei umane.
Sa ne dezvoltam durabil
Corpul nostru poseda un capital de sanatate izvorat din ereditatea noastra. Simplul fapt de a fi atent la el este benefic dezvoltarii noastre durabile, si dezvoltarii generatiilor viitoare. Stim deja ca parintii care au conduite de risc (raporturi sexuale neprotejate, adictie la drog si alcool) pot transmite virusi copiilor lor.
O alimentatie prea bogata in Omega 6 si saraca in Omega 3 se transmite in laptele matern si poate duce la obezitate infantila. Sa nu mai punem la socoteala ca obiceiurile se perpetueaza peste generatii. Taoistii spun ca prin trupul nostru transmitem un intreg univers. A consuma o rosie, de exemplu, inseamna sa ingeram intregul ei parcurs biologic. Mediul in care a crescut, felul cum a fost tratata si recoltata, gatita si asezonata. Copiii nostri sunt deja sensibili la ecologie. Daca in loc de a le spune sa stea drepti la masa le spunem sa se serveasca de propriul corp ca de o mica Terra care trebuie pastrata bine?
