Depresia, depresivul si arta tristetii
Caracteristici dupa care recunoastem un depresiv
Care este perceptia depresivului?
Dizarmonie sau maladie?
Originile tulburarii depresive de personalitate
Ce ajutor pot primi personalitatile depresive?
Cum sa ne purtam cu personalitatea depresiva
Ce este depresia
E usor sa spunem despre cineva ca e posac, ca vede intotdeauna doar jumatatea goala a paharului, ca nu stie sa se distreze si sa se bucure de viata. Pe scurt, e usor sa judecam. Dar daca ne pasa cu adevarat de acel om, poate n-ar strica sa ne gandim ca nu este vina lui, ca nu poate fi altfel, cel putin nu fara ajutor. Poate ca omul are o personalitate depresiva.
Din exterior, se vede aerul melancolic sau posac, se vede tendinta de izolare, de neparticipare, reticenta in fata schimbarii, in fata initiativei. Un om care vorbeste putin si rade foarte rar. Dar ce se intampla in interior?
De cele mai multe ori, depresivul nu are incredere in sine, nu crede ca poate reusi. Nu vrea sa schimbe nimic pentru ca se teme intotdeauna de mai rau. Nu se distreaza pentru ca nu-l convinge nimic, toate ii par trucuri care pe el nu-l pacalesc. In secret, el nu crede nici in sinceritatea veseliei celorlalti. Cum poti sa fii fericit cand viata este asa cum este?
Caracteristici dupa care recunoastem un depresiv
Pesimism. Intotdeauna, vede aspectele negative ale lucrurilor, vede riscurile si nu valorizeaza castigul.
Dispozitie trista. Este posac chiar si atunci cand evenimentele exterioare nu pot oferi o explicatie imediata a starii sale.
Anhedonie. Acest termen desemneaza incapacitatea de a simti placere, dar si dezinteresul pentru aceasta. Depresivul se complace in plictiseala si nefericirea sa.
Autodepreciere. Nu crede ca se poate descurca, nu crede ca poate s-o scoata cu bine la capat. Nu crede nici in sinceritatea interesului celorlalti fata de el. Deseori, este prezent un sentiment aparent nejustificat de culpabilitate.
Care este perceptia depresivului?
Psihiatrul american Aaron Temkin Beck (n. 1921) identifica ceea ce el numeste triada depresiva:
- Viziune negativa asupra propriei persoane: „Nu sunt la inaltime.”
- Viziune negativa asupra lumii: „Lumea e dura si nedreapta.”
- Viziune negativa asupra viitorului: „Nu ma asteapta nimic bun in viitor.”
Dizarmonie sau maladie?
Iata o intrebare esentiala. Este o depresie temporara, cauzata de un eveniment / lant de evenimente sau este felul de al fi al omului, care l-a caracterizat intotdeauna?
Unele forme cronice de depresie de intensitate medie sunt desemnate de psihiatri sub denumirea de distimie. Sindromul depresiv trebuie sa dureze de cel putin doi ani pentru a fi calificat drept distimie. Statisticile arata ca 3 – 5% din oameni sunt afectati de distimie. Cum in mare parte din cazuri distimia are debutul in tinerete, este greu, cunoscand o astfel de persoana la maturitate, sa ne dam seama daca este o depresie temporara, patologica, sau este o tulburare permanenta de personalitate.
Pe de alta parte, alte tulburari de personalitate pot fi insotite de depresie: in special, personalitatea dependenta si cea evitanta. Este greu de precizat, in asemenea cazuri, daca esecurile si izolarea cauzate de o tulburare preexistenta a dus la depresie sau, dimpotriva, depresivul a devenit fie dependent fie evitant, in reactia lui de autoaparare.
Originile tulburarii depresive de personalitate
Ereditatea. Nu putine sunt cazurile de familii in care esista intotdeauna un depresiv, un posac. Gena responsabila cu aceasta trasatura se perpetueaza de la generatie la generatie.
Educatia, insemnand tot ansamblul de factori care influenteaza personalitatea. Intr-un mediu sever, care ingradeste libertatea si vamuieste multumirea de sine, se va dezvolta un individ vulnerabil, lipsid de incredere si de curaj. I se va parea o vreme normal sa fie asa, pana cand va schimba mediul si va constata ca ceilalti sun altfel si se simt bine.
