Despre ce inseamna luxul, cu Alexandru Balasescu

Alexandru Balasescu este antropolog. Lucreaza in prezent la ICR Istanbul si are un doctorat in moda. Moda la Teheran si cea de la Paris. Cine, asadar, ar fi mai nimerit sa vorbeasca despre lux decat el?

Psychologies: Ce mai e lux in ziua de azi, cand a avea un iaht sau o casa in sudul Franţei este deja banal?

Alexandru Balasescu: Exact reversul: sa nu le ai, caci e de prost gust. O cabana de lemn in Marele Nord sau o casa plutitoare in Pacificul de Sud. Dar s-ar putea sa dau idei, asa ca ma opresc aici… De fapt, luxul inseamna cu totul altceva decat posesiunea materiala. Jean Cocteau, in Scrisoare catre Americani, publicata dupa prima sa vizita in Statele Unite, in 1949, face o distincţie importanta intre lux si confort:

„Luxul este o virtute nobila ce nu trebuie confundata cu confortul «material»“ (p.32). Luxul, in opinia sa (cu care sunt total de acord), inseamna sa te poti bucura in plenitudine de ceea ce ai. Plenitudinea e a bucuriei, a sentimentului, nu a materialului ce te inconjoara. Evident, lucrurile sunt mai complicate. Dar virtutea luxului ramane: e o stare de spirit la care se accede prin educatie (in sens larg). Daca este acompaniata si de accesul la articole de lux, cu atat mai bine!

Ce e prostul gust atunci?

A. B.: Afisarea ostentativa a accesului la articole de lux in lipsa virtutii luxului. De fapt, afisarea excesiva apare automat in lipsa sentimentului de lux. Am avut un prieten foarte bun, canadian, si suficient de bogat pentru a avea un iaht in Monaco. Doua veri la rand, am iesit impreuna cu el in insulele grecesti, in croaziera.

Nu pe iaht-ul respectiv, pe care il tinea doar pentru statut si chestiunile de afaceri, ci pe un velier mai degraba modest, dar bine echipat. Fiecare seara era punctata de discutii politico-filozofice la un pahar. Niciodata nu am simtit in prezenta sa diferenta enorma de acces la resurse financiare. Ar fi fost de prost gust. Era un om de scoala veche, cu virtutea luxului ancorata in educatie.

De ce „capitalul intelectual“ nu ajunge sa fie perceput ca un lux? De ce oamenii isi doresc in continuare haine Chanel, dar nu si un bilet la Scala din Milano?

A. B.: Simt nevoia sa te contrazic. In anumite domenii, „capitalul intelectual“ este perceput ca lux. Imediat dupa ce cumpara un iaht si o vila pe Riviera, banii noi se arunca naprasnic asupra artei contemporane. Excelenta oportunitate pentru artisti! De Scala nu stiu ce sa zic, dar Milano are destui „bani vechi“ ca opera sa supravietuiasca relaxat.

Luxul e un construct cultural? De ce fascineaza hainele scumpe?

A. B.: Daca lasam la o parte virtutea si ne referim la lux ca acces la articole de lux, da, evident, e un construct cultural. E modul in care se construieste, se mentine si se perpetueaza diferenta de statut social, clasa, ierarhie… De ce fascineaza articolele cu eticheta? Pentru ca sunt purtatoarele unei promisiuni: aceea de mobilitate sociala pe verticala si de a apartine unui grup privilegiat. Probabil. Dar mai e ceva. Unele marci chiar fac lucruri bune, bine croite, din materiale superioare… As spune „da“ imediat unei garderobe Viktor & Rolf.