Despre problema cainilor comunitari

Perspectiva etica – Cristian Ducu – Director al Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics

Tendinta de idei la nivelul eticii legate de animale in lume: Nu as putea spune ca exista un trend, ci doar dezbateri de idei, pro si contra. Aprige dezbateri, ce-i drept. Dar, adesea, in zona eticii aplicate, disputele se poarta cu argumente, nu cu reactii umorale, nu cu imagini menite sa starneasca emotii puternice din partea specialistilor. In buna masura, disputele la care fac referire s-au bazat pe ideea ca si animalele simt durerea si, ca atare, trebuie sa le acordam un statut aparte, asemanator fiintei umane.

Iar de aici s-a dedus faptul ca si animalele au drepturi. Din pacate, multi dintre cei care au sustinut astfel de argumente (pe care le regasim si in disputele publice de la noi), au comis o eroare majora: chiar daca noi stim sigur ca animalele simt durere (desi durerea pe care le-o atribuim exista doar din prisma faptului ca facem o analogie cu durerea noastra), nu putem trece de la o caracterizare privind natura animalului, la una care tine de domeniul relatiilor sociale (adica drepturile si obligatiile).

Altfel spus, animalele nu au drepturi, pentru ca drepturile implica reciprocitate: un om are drepturi in masura in care el poate acorda aceleasi drepturi si unei alte persoane. Dar in cazul unui leu sau al unui lup, nu poti sa-i ceri animalului sa se opreasca din ros la pulpa unui om pe motiv ca acel om are drepturi. Animalul nu percepe aceasta reciprocitate fundamentala data de relatiile sociale dintre oameni.

Totusi, a nu acorda drepturi animalelor nu inseamna ca noi, oamenii, nu avem obligatii fata de animale. Obligatiile sunt univoce, noi avem o obligatie fata de un caine comunitar fara a fi nevoie ca acel caine sa aiba vreo obligatie asemanatoare fata de noi. Iar obligatiile pe care le avem fata de animale, in genere, este sa le protejam viata, adica o obligatie morala. Cam pe aici se situeaza majoritatea bataliilor intelectuale care se mai dau in zona eticii legate de animale, in jurul drepturilor si obligatiilor.

Etic/neetic in aplicarea legii ce prevede euthanasierea animalelor fara de stapan in mediul urban de la noi. Mi-a fost ceruta parerea de niste prieteni in ceea ce priveste eutanasierea animalelor fara stapan, deci nu doar a „maidanezilor“ (expresia „caini comunitari“ ii apropie prea mult de fiinta umana si de aici pornesc reactiile umorale). Eu spun un lucru simplu, si anume ca, inainte de a cauta argumente de natura etica, sociala, politica, juridica etc., trebuie sa stabilim faptele.

Iar la ora actuala cred ca razboiul ideologic din Romania nu ne mai permite sa vedem faptele. Problema maidanezilor nu este una a fiintelor minunate care stau pe langa oameni si ii salveaza de la inec sau de la un accident de masina, ci a haitelor, a animalelor salbaticite. Intre problema cainilor din Romania si problema unei invazii de rozatoare la un siloz de grau sau a unei lacuste care devoreaza un campuri intregi este o asemanatoare izbitoare.

Comportamentul cainilor este atat de schimbat, incat, oricat de mult ne-am dori sa-l schimbam, nu vom mai reusi. Vom dresa 2, 3, 100, precum ne sugera Ionesco cu puricii, dar niciodata nu vom reusi sa vedem populatia canina de pe strazile Bucurestiului recuperata. Etologii pot aduce argumente suficiente in sensul acesta.

Prin urmare, legea nu vine decat sa precizeze o metoda de control a invaziei, nu o metoda „ucigasa“. A afirma ca vom asista la „masacre“ precum cele din timpul Holocaustului, dupa cum au sustinut unii prin Romania sau prin presa internationala, sau la „crime in masa“ este o tampenie fara de margini, nu doar o ofensa adusa victimelor din cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Din pacate, cei care sustin aceasta tampenie nu realizeaza ca, in fapt, o astfel de afirmatie erodeaza statutul fiintei umane: cel care decide ca un caine sa moara pentru ca este un maidanez nerevendicat, ajunge sa fie considerat „neom“, o persoana cu caracter imoral, de joasa speta, nu o persoana normala, care realizeaza pericolul presupus de un astfel de animal scapat de sub control. Iar maine, fara sa ne dam seama, aceeasi oameni vor justifica legitim atacul asupra integritatii fizice si psihice a persoanei respective.

Perspectiva legala – Conf. univ. dr. Cristian Jura – Secretar de Stat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii

As dori sa va spun o poveste. Am o prietena foarte buna, un om deosebit, care lucreaza intr-un domeniu special. Prietena mea este critic de arta si evaluator. Traieste inconjurata de lucrarile lui Grigorescu, Luchian, Guguianu… O viata de poveste, pe care o invidiez, dar prietena mea, in fiecare seara cand ajunge acasa, (locuieste intr-un cartier bucurestean), avea un ritual si hranea intre 8 si 12 caini fara stapan.

Cainii o asteptau seara de seara, iar prietena mea, dupa o oprire la supermarket, venea cu mancare pentru ei. Cunostea fiecare catel dupa nume si cumpara mancare diferita pentru ei, unii se bucurau de parizer, altii de oase cu mai multa carne, altii de mancare pentru caini. Este o poveste care nu are un sfarsit, pentru ca hranirea cainilor se petrece in continuare.

Care este legislatia cu privire la cainii vagabonzi? Este legala eutanasia sau nu?

In Romania exista, aproape in orice domeniu, o inflatie legislativa. Nici protectia animalelor nu face exceptie de la aceasta regula si putem face referire la aproximativ cinci legi generale referitoare la gestionarea cainilor fara stapan, la o decizie a Curtii Constitutionale, dar exista si alte hotarari de guvern sau ordine ale ministrilor, hotarari adoptate de primarii, regulamente privind gestionarea cainilor cu sau fara stapan si chiar tratate internationale la care Romania a aderat.

De ce avem, in continuare, caini vagabonzi pe strazi?

Faptul ca avem caini vagabonzi pe strada se datoreaza nepasarii, indolentei, dorintei de profit, nesimtirii celor implicati, dar si inconstientei unor persoane care hranesc cainii de pe langa blocuri si carora nu le pasa ca o haita de caini ar putea deveni foarte periculoasa.

Neaplicarea legilor este „la moda“, moda care se pare ca nu se va schimba in curand. De ce sa adoptam o noua lege, cand cainii fara stapan pot fi eutanasiati si astazi in baza Ordonantei de Urgenta nr. 155/2001? Astfel, nu e nevoie practic de nicio ordonanta de urgenta, cum a cerut presedintele Traian Basescu Guvernului, nici de un vot in Parlament pentru a avea o lege. Este suficient ca legea in vigoare sa fie aplicata, sub rezerva ca o decizie a Curtii Constitutionale obliga legiuitorul sa o faca mai previzibila, dar nu interzice eutanasierea.

Ce rol au ONG-urile in starea de fapt actuala?

Recordul de caini vagabonzi se datoreaza si unor ONG-uri, care au devenit o adevarata afacere, o sursa inepuizabila de bani, pe seama cainilor. Fapt pentru care, numai in capitala sunt peste 100 de ONG-uri care „lupta“ pentru „protectia cainilor vagabonzi“. In realitate, cu ce se ocupa aceste ONG-uri?

Raspunsul este ca acestea nu-si indeplinesc obligatiile pe care le au, ci urmaresc doar profitul, in joc fiind vorba de peste un milion de euro, bani obtinuti din donatii pentru caini, pe care voluntarii ar trebui sa-i tina in adaposturi, dar, pe care, dupa cum se vede, ii repun in libertate, declarand ca acei caini „au murit“; din sterilizarile fictive etc.

Numai Caleidoscop a adoptat de-a lungul anilor zeci de caini. Potrivit ASPA, unul dintre aceste animale a fost in parcul Tei si l-a sfasiat pe Ionut, alaturi de alti maidanezi. Astfel, nu dragostea pentru animale, ci banii obtinuti de pe urma cainilor determina ONG-urile sa fie impotriva eutanasierii maidanezilor.