Femeia la 20, 30, 40, 50 de ani
Cui ii place ideea de a imbatrani? Traim intr-o lume care celebreaza frumusetea, agilitatea, tineretea. Cu toate astea, de batranete nu scapa nimeni. Atunci ar fi bine sa facem cumva sa ne adaptam ideii, ca e mai sanatos.
Ideea de intinerire nu dateaza de azi sau de ieri. Si pe vremea lui Platon se foloseau metode de intinerire, ideea de „fantana a frumusetii si tineretii“ era populara pe vremea lui Alexandru cel Mare. Doar ca acum nelinistea legata de inaintarea in varsta se instaleaza mai devreme.
Un studiu din 2012 atesta ca femeile din statele dezvoltate se ingrijoreaza cu privire la imbatranire inca de pe la 29 de ani. Si la Bucuresti am intalnit fete care apeleaza la botox de pe la 26 de ani, pentru a preveni ridurile de expresie. Actrita Scarlett Johansson a inceput sa foloseasca produse de prevenire a ridurilor de pe la 20 de ani.
In America, exista curentul teen toxing, care denumeste moda aceasta de a-ti injecta botox pe cand nici nu ai diploma de Bac. De ce? Psihologii ar putea vorbi despre dismorfie corporala, senzatia ca esti mai urat decat esti de fapt si ai nevoie sa corijezi acest lucru.
Dar, de fapt, frica de imbatranire este o conditie culturala. Vorbim despre varsta de 60 de ani ca „noul 40“. Cine stie, poate ca, in aceeasi logica, la 40 de ani ar trebui sa te simti ca la 20?
Dar de unde vine aceasta neliniste a inaintarii in varsta? Cu siguranta, serviciile de marketing ale companiilor au o influenta. Clientii lor sunt segmentati pe categorii de varsta, pietele produselor antiaging deja vizeaza persoane de 20 si ceva de ani. „De la 25 de ani poti preveni primele riduri cu produsul…“
In Statele Unite exista game antiage pentru fete de 12 ani! Preocuparea noastra pentru corp este centrala. Frica de a pierde fermitatea pielii e un bun motor de cumparare. Traim mai mult, asa ca am face bine sa si aratam mai prezentabil. Deci, o lunga perioada de timp vom tot cumpara.
Barbatilor le este mai usor? Poate ca da, poate ca nu. Si ei sunt tinta campaniilor de produse antiage. Procedurile cosmetice de lifting sunt la fel de populare printre barbati. Pentru ei se folosesc niste cuvinte speciale, care sa sune mai putin feminin: „ingineria cosmetica“ masculina.
Frica de batranete
Ce este gerontofobia? Este frica de batranete. Cultural, vedem inaintarea in varsta ca pe un declin, desi nu e chiar asa. Cine era la 20 si ceva de ani frumos, vesel, iubit si pe cai mari? Destul de putini.
In schimb, la 40 se schimba lucrurile! Varsta aduce multe beneficii, in termeni de stabilitate, control si echilibru emotional, pe care la varste mai putin coapte nu le aveam. Si daca te gandesti ca inaintarea in varsta incepe din momentul in care te nasti, cognitiv, se schimba perspectiva, nu-i asa?
Viata este o combinatie de castiguri si de pierderi la fiecare varsta. La varsta scolii, nu prea avem control asupra propriilor vieti, dar suntem energici si plini de viata. Dupa 40 de ani, se inverseaza ecuatia. Ideea e sa vezi mereu beneficiile si sa ignori scaderile. Si sa te iubesti neconditionat.
Energia nu scade, ci creste
Da, energia nu scade de fapt cu varsta. Absolut deloc! Dimpotriva, confruntati cu perspectiva finitudinii, oamenii incep sa traiasca mult mai intens, se implica mai mult in activitati si nu mai pierd timpul. O scriitoare americana spunea ca varsta o face sa se mire incontinuuu. La 80 de ani se declara mai plina de pasiune decat cu o decada mai devreme. Apoi afirma, razand, ca e prea fragila fizic pentru lupte morale…
Asadar, varsta poate fi un prilej de crestere personala, de invatare. Oamenii sunt fiinte infovore, bucuria de a citi si de a afla ceva nou nu dispare niciodata. Emil Cioran spunea, la 70 de ani, ca batranetea i-a tocit cheful de scris, dar absolut deloc pe cel de citit. Asadar, sa inaintam in varsta cu gratie, e o chestiune de decizie.
Sa nu fim ipocriti
Toti vrem sa aratam bine si, cu cat trec anii, procuparea e mai actuala. Nu este nimic de condamnat aici, concurenta in plan social este mare si, dincolo de filozofia noastra sanatoasa legata de inaintarea senina in varsta, oamenii sunt mai bine platiti daca arata bine, daca sunt mai inalti sau mai eleganti.
Toate acestea sunt marci a ceea ce transmitem noi, ca persoane. O competitie tacita. Deci, industria cosmetica are premise bune si, de ce nu, si intentii bune. A folosi o crema de calitate e un gest de afectiune fata de propria persoana, produce o placere nevinovata. La fel, a te imbraca bine, e o forma de estetizare a vietii cotidiene. Combinatia fericita? Acceptare de sine si grija de corp.
Ce spun fotografii
Spiritul feminin a exercitat asupra mea o atractie enigmatica – Vlad Eftenie, fotograf, architect, explorator emotional si vizual (dupa propria recomandare)
„Am fost avid dintotdeauna sa privesc, sa vad. Curios din cale afara. M-am minunat in fata lucrurilor si le-am luat asa cum le aflam, lasandu-le sa fie. Spiritul feminin a exercitat asupra mea o atractie enigmatica inca de cand eram mic.
O atractie inocenta pentru o lume cu care rezonam natural, cu o curiozitate fireasca. La un moment dat, a aparut o falie. Admiram si doream sa fiu si eu acolo. Dar nu am fost decat foarte tarziu. Desi timpul e relativ, mi-a luat o vreme sa ma definesc, intre realitati multiple.
Intre acea parte din mine aflata in permanenta evolutie si cautare de repere si cea normata, privita in reviste, la televizor, auzita la ceilalti. Cu o piele neverosimil de lucioasa. Nu am etichetat niciodata si nu am pus vreun standard imprumutat inaintea a ceea ce realitatea mi-a oferit.
Experiente si dialoguri m-au invatat ce este valoros de fapt. Cand am realizat primele imagini cu o fata, ne-am jucat amandoi. Dar nu de-a modelul si fotograful. Pur si simplu am comunicat prin imagine si postura. Ne-am jucat cu stari si cu lumina. Mi-am dat seama relativ devreme ca ceea ce vedem pe podiumuri sau in reclame nu exista in viata de zi cu zi.
Acele femei au, probabil, un alt oras, cu un alt timp si cu alte strazi pe care merg, eu nu le-am intalnit niciodata. Desi merg foarte mult pe strada. Cele din reviste probabil ca isi datoreaza factorul wow priceperii vreunui editor iscusit. Ma intreb daca acele imagini nu cumva exista doar la televizor sau in reviste. Lumea a fost mereu in cautarea standardelor ideale de frumusete, care evolueaza odata cu societatea. Dar de a carei realitate raman totusi atat de straine. Si atunci, de ce nu lasam «standardul»?
Am invatat in timp ca e prea putin important ce-mi propun ei sa cred. Am invatat sa deconspir o cultura vizuala ce altereaza sensul realitatii in favoarea unui model ideal, dar conturat doar la nivel de invelis. Fara acoperire. Am invatat ca insusiri precum «frumusetea» si «naturaletea» isi au valoarea in felul in care se simte o femeie. Pentru ca felul in care se simte ea in interior determina felul in care se lasa privita, in care isi emana vaporii feminitatii inspre exterior. Frumusetea se afla prin aroma cu care armonia leaga invizibil partile.
Cred ca naturaletea acceptata firesc este o sursa de adevar. Adevarul fiecaruia. Blamam mereu mastile pe care oamenii si le pun si punem in seama lor imposibila relationare, realitatile paralele si fals ideale de care aminteam. Naturaletea presupune renuntarea la masti prin acceptarea de sine, cu incredere. Cea mai scurta cale spre adevarul propriu.
O simplificare atat de accesibila a vietii de zi cu zi! Naturaletea nu presupune abandonarea in mainile indolentei. Inseamna o buna relatie cu sine, un dialog constructiv cu sine, o realocare a unor resurse pretioase de timp si energie spre zone ale propriei persoane pe care le aflam doar privind in oglinda si nu intr-o revista sau reclama.
Am mizat intotdeauna in fotografia mea pe naturaletea prezentei feminine. Am cautat femeia asa cum este ea. Pentru ca frumusetea nu are nevoie de machiaj. Iar frumusete exista absolut oriunde, trebuie doar lasata sa cante si sa incante. Si cand am gasit masti, am incercat sa le dau jos.
Invoc curajul femeii de a se afirma pe sine intr-o lume a modelelor rupte de realitate. Ea insasi poate fi un model prin deschidere, un pas marunt, dar decisiv, in afirmarea cultului pentru natural. Am invocat aceste crezuri cu riscul constient de a fi plasat la un moment dat contra curentului. Constructiile culturale sunt foarte rigide si creeaza monstri. Pliuri, falduri, fire, asimetrie, varsta, timp, urme – toate fac parte din noi si innobileaza fiinta. O determina si o individualizeaza.
Si atunci, de ce sa nu fie purtate frumos, cu naturalete, cu mandrie, cu impacare, cu stil? Frumusetea este acolo unde corpul si spiritul se sustin armonios unul pe celalalt, in acord cu adevarurile proprii, mizand pe naturalete. Se poate afla astfel o stare de echilibru constructiva si aducatoare de stima de sine si placere de a se locui pe sine.
Cu flori la fereastra si pisica pe pervaz. Cu tot ce Natura a lasat si a transformat in adevar propriu, nemachiat, lasat sa fie si sa respire la soare, cu zambet cald.
Inainte de orice, trebuie sa ne fim frumosi noua – si nu pentru a intampina standardele de frumusete in care cred altii. Trebuie sa credem in propria frumusete, calea fireasca de a izvori frumusete. Totul, intr-o plenitudine a redescoperirii si afirmarii frumusetii prin naturalete, dupa propria masura.“
Cele mai frumoase femei pe care le-am fotografiat au fost cele care nu au incercat sa-mi pozeze in vreun fel – Cosmin Bumbut (cel mai recent proiect „Teleleu. Povesti de pe drum“)
Stralucirea din ochi nu poate fi data de niciun fel de machiaj profesionist. Nici sinceritatea unei priviri. Cele mai frumoase femei pe care le-am fotografiat au fost cele care nu au incercat sa-mi pozeze in vreun fel, care nu si-au «imbracat» atitudinea si pozitia, care – cred ele – dau bine la camera. Femei obisnuite, pentru care frumusetea e o calitate secundara, al carei singur rol e sa puna in valoare un altceva mai important.
Cele mai atragatoare femei le-am descoperit in Cuba si ele, cu siguranta, nu se incadreaza in standardele unei siluete«de revista». Departe de a fi slabe (unele dintre ele), au o senzualitate si niste ochi captivanti, care te fac sa ignori alte detalii. Cubanezele poarta in ele bucurie, pofta de viata si dans, care le infrumuseteaza, indiferent daca sunt incaltate in slapi, au un pic de burta ori nu sunt machiate.“
Iuliana Alexa a fost redactorul-sef al revistei Psychologies de la aparitia primei editii a revistei până în anul 2019. Iuliana a absolvit Facultatea de Litere si este coach.