Femeile ocupate si efectul de burnout

Servicii, copii, treburi casnice, parinti bolnavi de care au grija, mame singure sau in cuplu – supraincarcarea este un numitor comun pentru multe femei. Efectele negative nu intarzie sa apara, de aceea regasirea echilibrului este esentiala.

 

Roxana, 37 de ani, mama a doi copii, sotie si sef de departament intr-o companie de telefonie mobila, a reusit o lunga perioada sa performeze in cariera, avand in paralel o viata de familie cel putin la fel de solicitanta.

Totul i se parea cat se poate de normal, pana intr-o zi, cand, mainile au inceput sa-i tremure, ritmul cardiac i-a crescut, a transpirat instantaneu si a simtit o frica ingrozitoare:

„Nu pot sa explic cum si de ce, dar mi-a fost frica! Nu mai puteam sa respir! Nu stiam atunci, dar din acel moment mi s-a schimbat viata“.

Asa incepe marturisirea unei doamne a carei prima intrebare catre mine a fost: „Ce pot sa mai repar acum?“.

Indiferent de motivatia fiecaruia, burnout-ul survine cand alocam mai mult timp indatoririlor si deloc sau prea putin drepturilor noastre.

Fie alegem in mod constient sa facem cat mai multe lucruri, fie ne sunt atribuite, supraincarcarea ne consuma timpul, energia si sanatatea.

Luptam pentru un tel care speram ca ne va implini, ne va face mai fericiti, dar pe parcurs ne pierdem, ne stresam, ajungem la epuizare sau chiar la boala.

Imaginea de sine sufera o depreciere serioasa, care ne  afecteaza intr-o zi majoritatea ariilor vietii.

Mai grav: unele femei supraimplicate ascund celor dragi suferinta prin care trec sau ignora stresul cronic la care se supun.

 

Cum domolim ritmul

Unul dintre factorii-cheie care duc la burnout este supraincarcarea. Prin incercarea de a inghesui cat mai multe sarcini intr-o zi de 24 ore, sfarsim prin a ne atinge limitele fizice si emotionale.

In ciuda multitudinii de carti si materiale care promoveaza ideea ca putem avea totul la discretie – cariere stralucite, sa fim supermame, sotii minunate etc., epuizarea este reala si ne afecteaza din ce in ce mai mult.

O solutie la indemana ar fi planificarea in avans. In felul acesta, ne putem administra timpul mult mai eficient. Foarte importanta este recunoasterea limitelor personale si angajarea in activitati realizabile, realiste.

Orice schimbare majora in viata profesionala atrage dupa sine schimbari in viata personala si invers. Pentru a ne putea adapta, primul pas este sa ne reanalizam, sa ne reinventam.

Daca vrei o schimbare de optica, scrie-ti pe hartie programul pe o saptamana. Asta atrage dupa sine indoieli asupra alegerilor facute si invita la analiza mai atenta a abilitatilor pe care le ai, uneori incompatibile cu lunga lista de indatoriri.

Tendinta generalizata a femeilor supraimplicate este sa-si ia sarcini care privesc in proportie majoritara binele altora. Iti recomand ca la sfarsitul listei sa scrii cu majuscule: aminteste-ti sa traiesti!

Concentreaza-te si pe emotii, nu numai pe ceea ce ai de facut. Daca programul tau zilnic ori saptamanal te face sa te simti trista, deznadajduita, obosita, pesimista, lipsita de energie, este timpul pentru o schimbare. Niciun tel de pe lumea asta nu merita atata nefericire!

 

Zona de burn out

Chiar si cea mai hotarata si activa femeie se va simti la un moment dat descurajata si epuizata. Nu e nimic in neregula; pur si simplu, resursele fizice si psihice sunt limitate, incat, in final, ajungem sa ne pierdem creativitatea, productivitatea si sanatatea.

Daca pozitia ne permite, la birou este bine sa apelam la cea mai importanta dintre resursele disponibile: echipa, colegii. O parte din sarcinile de serviciu pot fi astfel indeplinite cu succes.

Familia este, si ea, tot o echipa, careia ii poti delega anumite sarcini zilnice. Desi la prima vedere ar putea parea ciudat, asa cum iti planifici orarul de lucru, planifica-ti si timpul pentru tine, lucrurile care te relaxeaza, te binedispun.

 

Devenim supraimplicate pentru ca…

… suntem perfectioniste, credem ca nimeni nu ar face o treaba la fel de buna ca noi, vrem recunoastere din partea familiei si/sau la locul de munca, ne incanta perspectiva unei promovari sau cresterea salariului;

credem ca nu avem cui sa-i delegam cateva dintre indatoririle noastre zilnice, ne comparam cu alte persoane care, la prima vedere, reusesc sa faca fata cu bine unui program hiperincarcat, nu constientizam supraincarcarea programului nostru, suntem mamici singure, fara ajutor.

 

Teama de a spune „nu“

Ai ajuns la burnout fiindca ai spus de prea multe ori „da“. Exista oameni care trebuie sa invete din nou sa zica „nu“.

Un cuvant de multe ori interpretat ca „nu stiu“, „nu pot“, „nu vreau“, „nu“ poate insemna si „nu am timpul necesar“, „nu-mi este de folos“, „nu am gasit inca o rezolvare“.

In burnout „nu“ este inexistent, iar „da“ inseamna de cele mai multe ori „da, pentru ca nu vreau sa crezi ca nu sunt in stare, „da“ pentru ca nu vreau sa pierd ocazia, „da“ pentru ca eu cred ca nu am alt raspuns.

Pentru a-i spune „nu“ sefului mult prea solicitant, trebuie sa intelegi si sa crezi ca e in regula sa nu le poti face pe toate. Modul in care te autoevaluezi te pune sau nu intr-o lumina favorabila in relatia cu ceilalti.

Chiar poti influenta modul in care ceilalti se raporteaza la persoana ta, implicit relatia pe care o ai cu seful, partenerul, familia, prietenii. Progresul profesional, sanatatea si fericirea ocupa locul pe care tu il stabilesti.

Desigur, intotdeauna vor exista elemente neprevazute care se adauga la caracterul deja stresant si epuizant al zilei. De aceea sunt atat de importante constientizarea limitelor personale si repozitionarea in centrul propriei existente.

Refuza sa te mai lasi condusa de context, de alti oameni, de ambitii nerealiste si teluri improbabile. Progresul benefic tie este acela pe parcursul caruia nu incetezi sa zambesti.

 

Uitarea de sine

Competitia cu noi insine, dar si cu modelele pe care le-am ales, ne impinge tot mai mult limitele fizice si psihice.

Un proces in care ne concentram exclusiv pe reusita profesionala sau familiala, reducand la limita inferioara grija fata de sanatatea proprie, notiunea de timp liber, activitatile centrate pe relaxare etc.

Poti fi, deopotriva, feminina, pasionata, determinata, consecventa, puternica, dar in acelasi timp poti sa te protejezi de griji excesive, de stres cronic, orar prelungit, epuizare fizica si emotionala, boala.

 

Strategii impotriva supraincarcarii

Odata constientizate mecanismele care duc la burnout, concentreaza-te pe reanalizarea hotararilor, in vederea adaptarii la prezent. Intocmeste o balanta decizionala!

Pe o foaie de hartie, traseaza doua coloane: atributiile zilnice versus viata personala, timpul liber, lucrurile care iti fac placere. In majoritatea cazurilor, ultima coloana ramane aproape goala.

Un semnal de alarma ce evidentiaza situatia critica, momentul potrivit pentru schimbare! In prima faza, stabileste o singura sarcina.

Oamenii sunt de obicei foarte rezistenti la schimbare, de aceea schimbarile care fac diferenta sunt introduse in timp.

Fa un plan prin care sa atribui, saptamanal, un lucru pe care il faceai tu unei singure persoane sau mai multora.

Uneori punem oboseala pe seama vremii, a alimentatiei haotice, a orelor scurte de somn etc.; avand atatea lucruri de facut, concentrarea noastra este directionata catre sarcinile pe care le avem de indeplinit si mai putin pe efectele resimtite in plan fizic si mental.

Tocmai de aceea familia si prietenii au un rol foarte important in depistarea la timp si tratarea efectelor suprasolicitarii.

 

Autor: Florentina Ciolacu, psiholog, psihoterapeut Facebook ID cabinet psihoterapie Ciolacu Florentina, telefon: 0733.01.51.61.