Fobiile: cum sa scapi fara terapeut
Sari in sus daca vezi o insecta, iti vine greu sa vorbesti in public, ti-e groaza de metrou? Ai o fobie. Nu, nu e un dezastru. Si te poti vindeca, uneori fara a apela la psiholog.
Panica la gandul zborului cu avionul, la vederea unui caine, la ideea ca poti ramane blocat intr-un spatiu inchis, de a ramane singur…
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, un adult din doi resimte o frica excesiva si deranjanta (de exemplu, a sta crispat pe durata unui intreg zbor cu avionul), iar 12% din populatie sufera de fobii, temeri acute si invalidante (imposibilitatea completa de a te sui intr-un avion).
Dar aceste emotii aparent incontrolabile, care ne invenineaza viata zilnic si ne paralizeaza uneori complet actiunea, pot fi stapanite mai usor.
O alarma dereglata
Imagineaza-ti alarma unei masini. In mod normal, ea nu trebuie sa se declanseze decat daca cineva sparge un geam sau forteaza o portiera. In astfel de cazuri, ea suna suficient de puternic pentru a fi auzita, dar nu exagerat de tare, pentru a nu crea panica pe strada; dureaza destul de mult pentru a fi remarcata, dar poate fi si intrerupta. Daca insa este dereglata, se va declansa prea repede, prea puternic, prea des si va suna prea mult. Va fi epuizanta si nepotrivita.
O frica normala este ca o alarma: are functia de a ne atrage atentia asupra unui pericol, ca sa ne ajute sa il evitam. In schimb, o frica patologica este ca o alarma prost reglata, care ne poate face uneori sa reactionam in mod bizar: de exemplu, ne face sa ne inrosim atunci cand cineva ne vorbeste despre ceva la fel de banal precum ploaia ori cerul senin, sau ne impiedica sa intram in pestera pentru ca acolo ar putea fi paianjeni… Teama aceasta intensa si irationala, insotita de evitare, se numeste fobie (de la grecescul phobos, „spaima”).
Un handicap la ordinea zilei
O frica normala are legatura cu emotiile: are o intensitate limitata, este asociata cu o situatie realmente periculoasa, dar nu reprezinta un handicap, fiindca iti permite sa actionezi in mod adecvat (asa stau lucrurile, de exemplu, cu teama de vid a alpinistului).
O frica fobica tine de registrul bolii: este incontrolabila, nu este asociata cu o situatie periculoasa, este handicapanta si obsedanta, in sensul ca poate determina organizarea intregii existente in raport cu ea („orice, dar sa nu ajung in situatia de a…”). Fobiile cele mai frecvente sunt cele legate de animale, de elementele naturale (apa, vid, intuneric, furtuna…), de mijloacele de transport, de sange si rani, de diverse contexte sociale (privirile si opiniile celorlalti) ori de spatiile publice. Exista de asemenea o multime de fobii centrate pe propriul corp, cum ar fi teama de sufocare, teama de a vomita, de a cadea…
Femeile sunt mai fricoase?
Toate studiile ajung la aceleasi rezultate: exista aproape de doua ori mai multe femei fobice decat barbati fobici. La baza acestei inegalitati se afla mai multe cauze. Psihologii evolutionisti o pun pe seama geneticii speciei, apeland la argumente legate de preistorie: ca sa poata vana, barbatul nu are voie sa se teama: femeia, care are grija de casa si de copii, trebuie sa-si ascuta vigilenta si sa isi exploateze temerile. Prin urmare, evolutia ar fi favorizat aceste doua profiluri sexuale. Se stie de asemenea ca fetitele sunt mai receptive la temerile transmise de parinti, de cei apropiati sau de societate, fara indoiala datorita competentelor lor relationale si emotionale sporite: ele observa si decodifica mai bine emotiile celor din jurul lor, cu urmari benefice (empatie) ori mai putin benefice (contagierea de aceste temeri).
In plus, chiar si in zilele noastre, parintii sunt adesea intelegatori cu fetele, daca sunt mai fricoase, in vreme ce pe baieti ii incurajeaza sa isi infrunte frica.
