Frumusetea dincolo de varsta si de canoanele epocii

Vorbim despre frumusetea de „dincoace de canoane“ pentru ca vrem sa simtim acest concept cat mai aproape, sa ni-l insusim. Cea de dincolo de canoane ar fi cea atemporala, nu? Or, noi am spune ca nu exista cu adevarat asa ceva. Fiecare femeie are un tip particular de farmec pe care am dori sa si-l cunoasca si sa-l asume. Fie ca prefera o pereche de jeans si cate un tricou toata saptamana, fie ca nu iese din casa fara un machiaj riguros, stilul personal este celebrat in Psychologies.

Aerul timpului

In primul rand, nu exista frumusete atemporala, din simplul motiv ca frumusetea nu exista in sine, imuabila, valoare ideala, indiferent ce credea filozoful Platon. Sigur, studentii de la Filozofie pot specula in continuare pe aceasta idee, insa ea e, pur si simplu, depasita. Are insa poezia ei…

Adevarul este ca frumusetea este un construct cultural, temporar – tot mai fragil in conditiile schimbarii modei, care vrea o stimulare tot mai intensa si mai frecventa a pietei sale. Nu e nimic ideal aici. Si daca tot e un construct, o putem foarte bine deconstrui. Astazi, exista o complexitate fara precedent a stimularii vizuale, o multiplicare a canoanelor de frumusete la care ne raportam care e fara precedent. Estetica uratului, descoperirea romanticilor in secolul XIX, este azi la mare moda (Lady Gaga e deja un stereotip sau un icon, cum prefera sa se exprime jurnalistii – la randul lor, puternicele voci de azi ale ceea ce, pe vremuri, erau criticii).

Azi, in epoca noastra postmoderna, reciclam totul. Nu mai exista un stil sau un tip la moda, exista interpretari si reinterpretari ale stilurilor trecute, anticipari imaginative ale celor viitoare. Va imaginati „o modista“ de secol XIX incercand sa croiasca ceva futurist? Mai degraba, nu. Dar azi ne miscam in ambele directii ale axei timpului, purtam vintage, dar si materiale cu leduri luminoase. Azi, complexitatea e ceruta de o foame insatiabila de stimulare vizuala…

Puterea enorma a media

Media are o forta de care nici macar ea insasi nu este constienta. Sociologul francez Pierre Bourdieu, care s-a ocupat acum cateva decenii in cercetarile sale de televiziune (in anii ’60, TV-ul nu avea nici pe departe puterea de azi), vorbea de „efectul de real“: oamenii iau de bun ceea ce vad, nu proceseaza critic nici un pic, sunt adesea complet descoperiti in fata efectului persuasiv al mesajelor media. Media construieste constiintele cu o usurinta demna de o cauza mai buna. Media poate educa, dar poate si dauna…

Si pentru ca poate sa dauneze, sa denuntam, in primul rand, domnia incorecta si aroganta a tineretii, care ocupa majoritatea reclamelor. Ce femeie trecuta de 30 de ani se simte bine vazand o Lolita impecabila de 14 ani intr-o reclama? Se pare ca exista un adevarat reflex al comparatiei, motiv pentru care lectoratul majoritar al celei mai cunoscute reviste de barbati este… feminin. Adevarul este ca societatea a creat acest complex al tineretii, „hebecratia“ postmoderna (de la zeita tineretii la greci, Hebe, fiica lui Zeus si a Herei).

Stereotipii

Puterea de azi a mass-media e colosala. Pre¬zentarea realitatii intr-o forma sau alta genereaza comportamente de masa. In Media Effects, Jennings Bryant si Mary Beth Oliver, cercetatoare in domeniul psihologiei media, spun ca exista date care arata o crestere a violentei si a omuciderilor in Statele Unite imediat dupa transmiterea unor meciuri de box foarte populare. Vizionarea acestor emisiuni aduce in prim-planul constiintei constructe primare (ostilitate, violenta), si aceste constructe sunt folosite ulterior in decizii si judecati despre altii (ganditi-va la popularele bancuri cu blonde, atat de en vogue azi: nu va fac ele oare sa fiti macar amuzat constienti de look-ul unei femei blonde atunci cand o aveti in fata? Cu tot cortegiul de epitete stereotipe?

Daca ar fi fost satena, se mai nasteau glume? Daca o femeie blonda trece pe strada, nu vi se pare ca e mai atenta lumea decat daca era satena? Da, media creeaza imagini si impulsuri de decizie, ceea ce numim, pompos, „stereotipuri“. Uneori, ele pot fi foarte nocive, ca in cazul discriminarii de rasa, sexuala, etc. Media poate crea o intensa comparatie sociala. Cele doua cercetatoare au studiat fenomenul si au gasit ca tendinta oamenilor (si mai ales a adolescentilor) de a se compara cu modele/celebritati induce insatisfactie la ambele sexe, dar cu precadere la femei.

Nevroza frumusetii

In romanul Solutia Schopenhauer, Irvin Yalom, unul dintre cei mai interesanti terapeuti-romancieri ai momentului, descrie suferinta unei femei frumoase care vede ca dupa o anumita varsta nu mai intoarce capete pe unde trece. Frumusetea este un dat atat de coplesitor, incat poate genera mai multa durere decat bucurie posesoarei daca ea reprezinta singurul atribut definitoriu. Scrie Yalom: „Freud (…) sfatuia terapeutul «sa relationeze normal cu o femeie frumoasa, fara sa aiba retineri si sa nu o sanctioneze doar pentru ca este frumoasa».“ (…)

Un eseu pe care il citise in studentie, «Femeia frumoasa si desarta», care argumenta ca femeia cu adevarat frumoasa este atat de adesea apreciata si rasplatita pentru aspectul ei fizic, incat neglijeaza sa isi dezvolte si alte parti ale sinelui. Increderea ei in sine si senzatia de succes sunt doar superficiale, iar de indata ce frumusetea i se estompeaza, isi da seama ca are putine de oferit: nu si-a cultivat arta de a fi o persoana interesanta si nu a fost preocupata de ceilalti…“. Prin spusele personajului sau, Yalom da un raspuns filozofic: „Cu cat sinele cuiva va fi mai puternic, cu atat va dori mai putin din partea celorlalti…“. Departe de a fi o chestiune simpla, frumusetea are semnificatii filozofice. Invita la meditatie, la posesie, contemplatie si admiratie, dar si la constiinta ca exista lucruri mai importante.

O chestiune de educatie – MAURICE MUNTEANU, FASHION EDITOR ELLE ROMANIA

Frumusetea la varste mature o vad tot mai rar, pentru ca femeilor le este frica de varsta. Si cred ca este un aspect care tine de educatie. A te maturiza firesc e o chestiune de educatie. Din pacate, estetica anului 2013 impiedica acest fapt. Traim in Generatia Botox. Este greu in acest fel sa te mai raportezi la valori reale. Sigur, eu nu dezaprob femeile care au mici interventii chirurgicale, departe de mine acest lucru. Dar as vrea ca femeilor sa nu le fie frica de riduri. Maturizarea eleganta inseamna sa ai un echilibru, tu cu tine insati. Sa iti accepti defectele. Ridurile tale iti spun povestea, practic. Este dramatic daca le lasi sa te poarte si nu le porti tu pe ele, cu eleganta. Uite, Simone Signoret a imbatranit brusc spre final, s-a ingrasat, dar era splendida, teribil de autentica, nu te gandeai ca ar trebui sa slabeasca…

Pentru mine, modelul absolut de feminitate la varste mature este Catherine Deneuve – asta, in ciuda faptului ca e fumatoare ori are o silueta implinita… Sau Fanny Ardant… Dar, bine, ele sunt doua tipologii pe care aici nu le vedem. Aici insa vad femei care imi dau o anumita nostalgie, le intalnesc uneori la Ateneu sau la teatru. Sunt femei care au trait in anii ’80 si care ies din casa aranjate, ritualizeaza putin iesirea in oras. In anii ’80, modelul de feminitate era altul, reperul erau crainicele TV, ganditi-va la Delia Budeanu… Azi, haosul media genereaza un adevarat haos estetic. Din punctul meu de vedere, stilul personal este cel dat de buna cunoastere de sine. Daca te porti pe tine cum trebuie, ai stil. Eu, personal, apreciez mai mult o femeie care pune accent pe un parfum care o reprezinta, are gesturi rafinate, numai ale ei… In ideea de stil personal hainele au un rol banal, stilul nu are legatura cu hainele. Ele sunt numai tendinte de moment.