Impaca-te cu corpul tau

Corpul ne reprezinta in totalitate – fara el nu am exista – si, in acelasi timp, este un obiect pe care il putem observa, evalua si asupra caruia putem actiona. Relatia cu el este cu atat mai complicata cu cat, in ziua de azi, nu mai suntem fortati sa ne resemnam cu corpul pe care il avem.

D ar ce inseamna un corp cu care nu traim in armonie? „Am stiut destul de tarziu ca prefer femeile. Pana atunci am avut doar doua re­la­tii, aproape dezastruoase, cu bar­bati. Eram inhibata, eram jenata de faptul ca nu aveam un corp perfect, si din cauza asta nu se uitau la mine decat barbati peste 50 de ani. Mi se parea ca sunt o femeie fara sansa.

Apoi am realizat ca nu ii doream nici eu foarte mult pe ei. Mi s-a in­tam­plat sa ma indragostesc de o femeie, si ea cu zece ani mai in varsta decat mine. Ea e cea care mi-a reve­lat acest fapt al fiintei mele, ca am o sexualitate mai… speciala.

Dar nu va imaginati ca a fost simplu nici asa. Deloc! Nici astazi, parintii mei nu stiu de ce eu, dintre cei patru frati, sunt singura necasatorita la 35 de ani. Nici mie insami nu mi-a venit sa cred asemenea lucru.

Mama mea e foarte credincioasa, la noi in orasel sa se afle asa ceva esti privit ca un extraterestru. Mi-a fost greu vreo doi ani, am trait eu insami greu cu mine, mi se parea ce ceea ce simt e un mare pacat. Deci, daca ma intrebati pe mine, va spun ca eu m-as accepta daca m-ar accepta ceilalti. Stiu ca e o dovada de slabiciune, dar asta e.“

A-ti accepta corpul inseamna sa il accepti in forma lui prezenta si in felul lui propriu de a trai emotii placute, de a se simti bine; a nu-l biciui cu norme dure, cu notiuni fara sens despre „cum ar trebui sa fie si nu este“.

Nevoie de confirmare

Modificarea prin chirurgie estetica sau regimurile care genereaza jena sau suferinta, lucrul in terapie asupra cauzelor nelinistii noastre sunt aproape la indemana tuturor. Dar, ca un revers al medaliei, aceste instrumente de schimbare a lui pot fi tot atatea motive de a nu ne simti bine in propria piele. Oamenii sunt judecati dupa felul cum arata. Corpurile noastre servesc drept carte de vizita.

Pentru sociologul Da­vid Le Breton, corpul este „un obiect manipulabil, susceptibil de nenumarate metamorfoze in functie de dorintele individului“. Dorinte modelate de cultura in care traim ridica in slavi eliberarea de imperfec­tiune. Ele impun insa norme dras­tice asupra lui. Astazi, „un corp eliberat (…) este un corp tanar, frumos, ireprosabil din punct de vedere estetic“, mai scrie sociologul.

„Ma­ma m-a dat la un curs de modelling pe cand aveam zece ani. Mi-a placut experienta. Am vrut sa merg mai de­­parte si sa fiu ca fetele frumoase de pe copertele revistelor. Primul meu prieten mi-a spus ca a­rat ca un manechin. Mi s-a parut suprema con­firmare a faptului ca trebuie sa merg mai departe pe drumul acesta. O singura problema a aparut in tot acest viitor luminos: nu mai pu­team man­ca. Stiam ca trebuie sa fiu slaba si orice mi se punea in farfurie imi provoca sila. Da, stiu, am devenit a­no­rexica. La psiholog, nu m-a intrebat nimeni de ce nu ma­­nanc, ci, culmea, ce rezultate am la scoala! Eram premianta. Va vine sa credeti ca majoritatea fetelor anore­xice sunt premiante? Ele cred ca trebuie sa fie per­fecte in toate, nu doar fizic. „

Ce suntem, ce vrem sa fim

„Nu imi place de mine, de felul cum arat dimineata, cum merg, cum am nasul si urechile…“ De aici, ris­cul de nemultumire, de dispret, de dezgust de sine. Senzatii care sa­pa prapastia intre ceea ce suntem si ceea ce am dori sa fim. Din clipa aceea, a fi in acord cu trupul nostru inseamna sa dam dovada fata de el, deci fata de noi insine, de indulgen­ta si de exigenta in acelasi timp. Indulgenta pentru a-l accepta asa cum este, exigenta pentru a modifica, in limitele posibilului, ceea ce ne displa­ce.

Discursul asupra „frumusetii inte­ri­oa­re“ care rezolva totul si care se vede dincolo de felul cum arati fizic… nu prea mai convinge pe nimeni. Se stie ca suferinta unui corp pe care privirea celuilalt il face sa se ru­sineze si neincetatele autocritici legate de sani, fese, brate sau urechi prea mari se transforma in dezastre emotionale. Sa mergi fara teama catre ceilalti impune sa fii suficient de increzator in sine. Si trebuie sa poti iubi imaginea din o­glinda – altfel, stima de sine se chirceste ca o stridie stropita cu lamaie…

Iubeste-te pe tine insuti

Dar si a face toate eforturile in sensul transformarii corpului nu duce decat la amanarea unei confruntari ade­varate cu tine insuti. Pentru maestrul spiritual indian Swami Prajnanpad, intelepciunea sta intr-o „acceptare vesela a re­ali­tatii“. Acesta le spunea discipolilor: „Ceea ce sunteti, asta sunteti! Acceptati-va cu toata fiinta voastra si nu doar cu intelectul“.

Nu mai es­te vorba aici de o renuntare la lup­­­ta, ci de acceptarea im­per­fec­ti­u­ni­­lor noastre si de constiinta unici­ta­tii noastre pretioase. Acceptarea corpului inseamna recunoasterea in el a unei mosteniri familiale, a unei povesti si a unui drum special. Toa­te acestea sunt unice. Sa ne im­pa­cam cu el inseamna sa ne afirmam autonomia si sa ne rega­sim unitatea.

Adaptare: Adriana Mocca
Foto: dreamstime.com