În intimitatea unei fotografe de budoar
De când mă știu sunt în afara standardelor de frumusețe, nu am un corp perfect și nici n-o să-l am vreodată. Dar, am avut noroc! De mică, părinții și prietenii mei nu au râs de mine. Au știut să mă facă să mă simt sigură pe mine, bine în pielea mea. Să am încredere în cine sunt eu, nu în cum arăt. Din partea lor n-am auzit niciodată: eşti urâtă” sau „ești grasă” sau „nu o să te placă nimeni niciodată”.
Anul Nou 2016 m-a prins în pijama, urmărind workshop-urile de fotografie de portret ale lui Sue Bryce, fotografa mea preferată. Ceva din acel workshop și din tot tumultul lui 2015 m-au făcut să-mi dau seama, încă din prima zi a lui 2016, că îmi doresc să fac altceva decât să fotografiez nunţi. Nu mă înțelegeți greșit, nunțile sunt frumoase și îmi plac, dar pentru mine altul era drumul potrivit. Am decis că vreau să lucrez la portofoliul de portret și budoar și să renunț, treptat, la fotografiile de evenimente.
Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei de februarie 2021 a Revistei PSYCHOLOGIES.
