Lipsa de timp se… vindeca

Drumuri cu metroul, intalniri, sport, shopping, mancare, biberoane… si ziua nu are decat 24 de ore! Solutia? O regandire profunda a problemei timpului cotidian.

Suntem tot mai mult ajutati de avansul tehnic, tot mai rapizi, mai liberi… teoretic. Cei cu functii de conducere, in special femeile, se plang mai mult ca niciodata de stres, de lipsa de timp, de bani, de spatiu verde si de libertate. Paradox inexplicabil? Ca toate lucrurile importante din viata, buna utilizare a timpului nu se preda la scoala. Sigur, nu ni se spune nimic nici despre cum sa iubim, cum sa ne cunoastem si cum sa ne despartim, despre cum sa ne hranim si despre cum sa ne crestem copiii, despre cum sa cheltuim cu chibzuiala banii, despre cum sa-i ascultam pe ceilalti sau despre cum sa murim.

Toti suntem, in aceste privinte, autodidacti. scolile nu catadicsesc sa ne dea decat un orar pe care sa-l urmam. Initiere rapida in viata. Dupa care incep sa se ingramadeasca in micul nostru cos cotidian (care nu are pana la urma decat 24 de ore) drumuri cu metroul, sedinte, gustari, intalniri, atipeli, telefoane, cine de afaceri, sport, shopping, zbenguieli amoroase, ziare de citit, biberoane, insemnari de redactat, cumparaturi, etc. In fata tuturor acestor solicitari unii clacheaza, altii se organizeaza. Celor mai multi dintre noi le lipseste ragazul. Stim instinctiv ca aceasta lipsa se vindeca, dar cum?

In secolul XX am castigat in sanatate, in bunastare, in viteza, in comunicatii, in spatiu, stim sa ne mentinem in forma corpul. Urmatoarea noastra cucerire este evidenta: timpul. Nu ne va fi usor, pentru ca este o lupta cu noi insine. Dar merita osteneala, pentru ca ne alegem cu o viata mai senina, mai mult ragaz pentru lucrurile care ne plac si cu ceva mai multa intelepciune.

Bunele noastre obiceiuri rele
Fie ca suntem la serviciu sau acasa avem niste sarcini de indeplinit. Mari sau mici, ele ne ocupa ziua. Dar tot noi suntem cei care, in principiu, aleg ordinea in care sa le efectuam si cei care decid priori­ta­tile. De obicei facem asa: ce ne place inainte de ceea ce ne displace, ce merge mai repede inainte de ceea ce ne ia mult timp, ce e mai usor inainte de ce e mai greu, ceea ce stim de­ja si nu ce este necunoscut. Ne an­gajam in ceea ce este urgent ina­inte de ceea ce este important sau ceea ce ne cer altii inainte de ceea ce am ales noi sa facem. Si asta nu e tot.

Ceea ce am notat pentru o anumita ora in agenda va lasa locul unor lucruri neplanificate. Suntem adesea mai disponibili pentru ceva care ne intrerupe decat pen­tru prioritatile noastre. La fel, acordam atentie problemelor in ordinea in care apar, ceea ce nu are neaparat legatura cu importanta lor. Cand mai multe persoane depind de noi – clienti, subordonati, copii – ne ocupam in primul rand de cei care o cer in maniera cea mai zgomotoasa, chiar daca problemele lor nu sunt neaparat cele urgente.