Lipsa de timp se… vindeca

Cinci stiluri de a trai mai prost
Exista cateva tipuri de sclavi moderni ai timpului:

• Genul „pe ultima suta de metri”: ei cred ca daca fac ceva care le ia timp, acel lucru nu merita prea mare aten­tie. Au nevoie de adrenalina pentru a se simti motivati. Par ca rezolva totul in ultimul minut cu pretul unui stres de care se vaieta in gura mare.
• Genul „sunt perfectionist”: pun la punct ultimele detalii. Ei risipesc din timp cu ordonatul, rafinatul, garantatul. Nu se pot hotari sau cred ca au nevoie de o informatie cruciala care le lipseste. Perfectionismul lor prost inteles ii face sa intarzie si ii impiedica sa recupereze.
• Genul „sa evitam conflictul”: spun adesea „da” atunci cand gandesc „nu”, se gasesc prinsi in niste situatii incomode. Detesta sa anunte stiri dezagreabile, ceea ce contribuie la deteriorarea unor situatii. Confruntati cu angajamente pe care nu au putut sa le respecte se simt consternati dar au constiinta curata, pentru ca ei au vrut sa faca placere.
• Genul „totul e greu si impovarator“: ei se justifica mai mult prin efort decat prin rezultate. E important sa lase impresia ca au facut totul, dar ca nu a mers din motive independente de ei.
• Genul „sunt puternic”: nu au nevoie de nimeni. Ei trebuie sa gaseas­ca singuri solutii si nu stiu sa apeleze la cineva pentru a-i ajuta. Nu-si exprima slabiciunea si nu se plang. Iau totul asupra lor, strang din dinti, cedeaza stresului.

Sa fie acestea intimidari induse de parinti, exemple din familie, influentele educatiei? Toti avem dificultati in a ne explica de ce adoptam, in dauna noastra, o atitudine sau alta. Exemplele arata varietatea infinita a obstacolelor psihice cu care ne confruntam atunci cand vrem sa ne dramuim bine timpul.

Traiasca libertatea!
A gestiona bine timpul inseama a face un efort. „Ah! eu sunt prins deja in mijlocul unor constangeri si se adauga altele…” Obiectia apare automat in fata tuturor tentativelor de control asupra corpului, eului sau timpului. Dar nu e chiar asa. O comparatie cu o dieta este elocventa. Cine vrea sa slabeasca o face pentru ca nu se simte bine in propria piele. A ajuns corpolent pentru ca a ales in fiecare zi mici avantaje imediate (o „gura” in plus), in detrimentul unei mari satisfactii pe termen lung (sa se simta bine si frumos).

Cu cat proiectele sunt mai complexe, cu atat apecierea gresita a timpului costa mai mult.

Insa noua dietetica rezida in renuntarea imediata si pe o perioada indelungata la aceste avantaje imediate, chiar daca inconvenientele legate de greutate nu dispar dintr-o data. E vorba aici de in­frun­tarea liber consimtita a unei perioade austere pentru obtinerea unui beneficiu probabil, dar indepartat. si in legatura cu timpul, pentru inceput suntem nevoiti sa acceptam o perioada de control sporit. Dar rezultatele pot sa apara mult mai repede decat in cazul dietelor.

Timpul necesar fiecarui lucru
Una dintre problemele cu care ne intalnim in relatia cu timpul tine de capacitatea noastra de apreciere. Evaluarea intervalului de care avem nevoie pentru a face ceva, sau, altfel spus, experienta duratei, nu este la indemana oricui. Un exemplu de proasta evaluare a duratei ar fi cel al unui doctor care-si face pacientii sa astepte intre 45 si 90 de minute. si asta zi de zi. De ce se intampla asa? Medicul programeaza un bolnav la fiecare jumatate de ora, dar fiecare con­sultatie dureaza cel putin trei sferturi de ora. Asadar, el evalueaza prost timpul. Cu cat proiectele sunt mai complexe cu atat aprecierea gresita a timpului costa mai mult. Merita o prima substantiala cel care nu se insala in privinta termenelor limita pe care le-a stabilit.