Mesajele de avertizare nu au succes
Psychologies: De ce fumam?
Dragos Cirneci: Trebuie facuta distinctia intre „a te apuca de fumat“ si „a nu te putea lasa“. In ceea ce priveste primul lucru, e o combinatie de factori, de la presiunea prietenilor la curiozitatea de a experimenta.
Al doilea e datorat modificarilor pe care le produce nicotina – la fel ca si alte droguri – in creier, in zonele care proceseaza placerea. Aceste modificari le numim „adictie“.
Exista o legatura intre designul produsului, reclama la tigari si motivatia de a fuma?
D.C.: Studiile realizate de noi folosind RMN-ul functional au aratat ca simpla vedere a pachetului de tigari declanseaza la fumatori dorinta de a fuma, iar acest sentiment este accentuat de designul pachetului – cu cat acesta este mai spectaculos, cu atat se „aprind“ mai mult in creierul lor zonele placerii si dorintei.
Adictia a creat aici o asociere intre senzatia de placere si imaginea pachetelor, iar fumatorii reactioneaza la vederea pachetului precum cainele lui Pavlov. Este interesant ca perceptia riscului scade cu cat e mai accentuata activarea in zonele pomenite anterior – deci, nu e de mirare ca mesajele de avertizare de pe pachete nu au succes.
Ne afecteaza la nivel neurologic?
D.C.: Asa cum pomeneam anterior, fumatul produce modificari in zonele din creier care se ocupa cu senzatiile de placere si dorinta. Este interesant ca aceste modificari au loc prin preluarea controlului asupra genelor din neuronii implicati in aceste senzatii.
Ca urmare, acestia dezvolta arborizatii (cresc ca si tufele primavara) prin care se leaga foarte strans unii de ceilalti si devin foarte sensibili la informatiile legate de fumat (pachete, reclame, locurile unde fumam, momentele zilei cand fumam, etc.).
Iar cel mai socant este ca cea mai mare parte din aceste zone este implicata si in atasamente – cu alte cuvinte, adictiile se suprapun in creier peste zonele atasamentelor, indiferent ca vorbim despre copii, cupluri, rude sau prieteni apropiati.
De aceea este foarte greu sa ne lasam de fumat. In studiile realizate de noi, am aflat ca la vederea pachetelor de tigari in creierul fumatorilor se „aprind“ aproape aceleasi zone ca si cele gasite in alte studii, ca ele cresc in volum la mame la doar trei luni dupa nastere si se „aprind“ la vederea propriului copil.
Daca am ajuns la dependenta, inseamna ca am avut o fragilitate psihologica ce ne-a facut mai sensibili la dependenta?
D.C.: In principiu, exista o predispozitie genetica pentru adictii, inclusiv fumat. Exista mutatii ale unor gene care regleaza substantele neurotransmitatoare din creier (precum dopamina sau serotonina) care ii fac pe oameni sa fie mai usor de „prins“ intr-o adictie.
Insa e interesant ca si unele evenimente de viata pot avea acelasi efect – respingerea din partea oamenilor importanti pentru noi, pierderea cuiva drag si critica in mediul profesional au acelasi efect asupra creierului ca si genele mai sus mentionate. Acest gen de evenimente ii face pe oameni mai vulnerabili la adictii.
Care e impactul mesajelor catastrofale de pe pachetele de tigari?
D.C.: Studiul realizat de noi folosind RMN-ul functional a demonstrat ca mesajele verbale de pe pachete nu au niciun impact asupra creierului fumatorilor – nu are loc nici procesare emotionala si nici macar verbala.
In schimb, combinatia mesaj verbal + imagine are efect numai daca folosim imagini traumatizante: cele cu tumori la gat, plamani afectati sau dinti stricati. Aceste imagini activeaza niste zone primitive ale creierului, care proceseaza aversiunea, pericolul. Cu cat imaginea este mai abstracta, mai simbolica, cu atat ea nu are niciun efect.
