Misterul periculos al adictiilor (alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc)
Exista o origine a dependentelor? Genetica? Anturaj?
E.H.: Probabil ca originea dependentei de substanta este de cautat in acel prim contact intre substanta (cu proprietatile ei farmacologice specifice, cu caracteristicile conferite ei de catre
societate – licita/ilicita, dezirabila sau nu, purtand marca unui anumit statut social etc.) si individul consumator (avand caracteristicile sale de personalitate, de istoric personal, elementele sale de risc si rezilienta), traind intr-un anumit mediu.
Cu totii consumam lucruri care ne fac placere, de la mancare la televiziune, de la facebook la alcool, de la viteza pe autostrada la heroina. O parte din noi va deveni dependenta de una sau mai multe dintre acestea.
Nimeni nu stie dinainte la ce este imun si ce il poate aduce in anticamera mortii. Genetica joaca un rol important, cu siguranta. La fel si mediul in care ne desfasuram viata, oamenii pe care ii cunoastem.
Un istoric de trauma, o tendinta la extraversie, la a cauta adrenalina, tulburarea hiperkinetica in copilarie, anxietatea, depresia – toate pot sa contribuie la a opri bila ruletei dependentei in dreptul nostru.
Pentru multi care judeca, este vorba despre placere; aceiasi multi omit faptul ca placere este si abolirea suferintei.
In final, mai la risc sa dezvolte o dependenta nu este cel care spune dupa primul episod de consum „a fost ca o mie de orgasme“, ci cel care spune „a fost ca si cum, pentru prima oara in viata, o durere a incetat sa mai existe in sufletul meu“.
Ce inseamna codependenta in aceste cazuri?
E.H.: Acest termen se refera la comportamentul partenerului unei persoane cu o problema de consum de substanta sau al unei rude din imediata sa apropiere (de exemplu, un parinte). Astfel, consumul de substanta sau mai degraba impiedicarea consumului devine principalul sau focus.
Toate energiile sunt puse in slujba obiectivului de a-l face pe celalalt „sa se lase“. Consumul persoanei dependente este resimtit ca un esec personal al partenerului si acesta din urma se comporta ca atare (sotiile care isi intampina cu cearta sotii intoxicati cu alcool).
Desi termenul de „codependenta“ a fost criticat, el reflecta o realitate destul de frecvent intalnita: partenerul devine, treptat, incapabil sa se reprezinte pe sine ca o persoana adulta, cu o viata proprie, capabila sa ia propriile decizii in vederea bunastarii sale (eventual, si a copiilor sai).
De interes in acest context este reactia unor parteneri atunci cand consumatorul chiar se hotaraste sa renunte la substanta sau sa nu mai consume abuziv substanta. Consumatorul abstinent nu este persoana veche, din amintirea partenerului minus consumul de alcool.
Partenerul poate sa aiba surpriza ca vechiul consumator este un alt om, ca este interesat de activitati diferite, care nu il includ, poate chiar de alte relatii.
In acest caz, confruntat cu o situatie neasteptata si pe care nu o controleaza, partenerul poate sa saboteze procesul de recuperare, provocand chiar recaderea (de exemplu, invitand la consum – „bei si tu unu’ mic cu nasii, ca e ziua lor“ sau aducand constant aminte de neajunsurile din perioada de consum activ, incarcand consumatorul – proaspat abstinent si inca vulnerabil emotional – cu vinovatie).
