Misterul periculos al adictiilor (alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc)
Care e principiul acestui tip de terapie de grup in Romania? Dar eficienta?
E.H.: Asociatia A.A. din Romania are o vechime destul de mare si un numar suficient de mare de membri pentru a merita sa se prezinte singuri (www.alcooliciianonimi.ro).
AA nu este o terapie asistata de un profesionist (medic sau psiholog), ci o forma de ajutor intre egali, in care, pornind de la principiile AA, fosti si actuali consumatori se intalnesc cu regularitate si se ajuta reciproc. Eficienta AA este dificil de evaluat, din cauza caracterului anonim al participarii membrilor sai.
Are Romania structuri de sprijin pentru persoanele dependente? Ce lipseste?
E.H.: In multe feluri, pozitia statului roman in privinta consumului de substante se aseamana cu acel pacient dependent care nu vrea sa recunoasca faptul ca are o problema serioasa cu substantele si, de aceea, nu vrea sa faca ceva temeinic in legatura cu alcoolul (suntem, probabil, singura tara din Europa care nu are nici macar un singur centru de tratament al dependentei de alcool finantat integral din bani publici);
cu fumatul (fumatul in locuri publice este in continuare permis aproape peste tot, iar programul national antifumat este subfinantat si functioneaza prost); cu drogurile (exista in prezent o epidemie de HIV printre consumatorii de droguri injectabile, cauzata de intreruperea finantarii programelor de asistenta in 2010, pe care autoritatile o ignora, dar pe care o platim sub forma de tratamente scumpe).
Si, ca un partener codependent, societatea romaneasca asista pasiva la dezastru, cu mici exceptii, cand un caz mai deosebit apare in presa si se face un pic de valva in jurul subiectului. Atunci apar oameni din Guvern care fac promisiuni, dupa care totul se intoarce in vechea matca.
Ca atare, domeniul este divizat, fiecare face ce vrea si ce poate: de dependenta de fumat se ocupa in Romania pneumologii, de cea de alcool – psihiatrii, iar de tratamentul dependentei de droguri, oricat de ireal ar parea, politistii.
Exista o serie de initiative private, majoritatea derulate de organizatii neguvernamentale (cum este si ALIAT, organizatia unde activez), care, insa, sunt grav afectate de lipsa finantarii programelor lor.
La inceputul acestui an, ALIAT a inceput sa deruleze un program finantat din fonduri europene, care va permite infiintarea unor centre de tratament pentru dependentii de substante din mai multe localitati din tara.
Chiar si asa, va fi nevoie de un efort mai mare, la nivel de institutii ale statului pentru a controla aceasta problema. Lipseste, asadar, vointa de a ne uita la noi insine si a accepta ca avem o problema, una care ne costa extrem de mult in bani, in suferinta, in vieti omenesti irosite sau pierdute.
Lipseste vointa de a face o schimbare majora, de a nu mai incerca sa peticim unde s-a rupt, ci sa croim o haina noua – de exemplu, o structura unitara a statului roman care, pornind de la experienta specialistilor romani si a altor tari, sa creeze un cadru in care abuzul si dependenta de substante sa fie abordate ca o problema majora de sanatate publica.
