Paranoicul de langa noi
Ce il caracterizeaza pe paranoic
Paranoia poate aduce avantaje?
Disconfortul paranoiei
Consecintele finale
Ajutorul specializat
Cum sa ne purtam cu paranoicii?
Paranoicul este un tip inteligent. De aceea este atat de greu sa-i facem fata si sa-i demontam argumentatia diabolica atunci cand ne acuza de tradare sau complot. Paranoia nu este o simpla manie automata a persecutiei ci este un intreg sistem de gandire grefat pe o sensibilitate exacerbata.
Din primul moment observam…
Ce il caracterizeaza pe paranoic
1. Suspiciune
Paranoicul este colegul care trage cu urechea, crezand ca orice discutie purtata cu glas scazut il priveste.
Paranoicul este subalternul convins ca ai ceva cu el, ca il defavorizezi, ca ii vanezi greselile, ca ii dat intentionat sarcini de nerezolvat si ca, pana la urma, “il pandesti la cotitura” ca sa-i dai lovitura de gratie.
Paranoicul este seful care crede ca subalternii il sapa si il saboteaza, ca gresesc intentionat ca sa-i ruineze munca si reputatia sau chiar ca sa-i ia locul.
Este cumparatorul care crede ca intentionat vanzatoarea nu i-a dat restul corect, ca este sitematic inselat la cantar sau vanzatoarea care crede ca cel care cumpara i-a dat o bancnota mai mica intentionand s-o pacaleasca.
Este partenerul gelos care iti asculta convorbirile telefonice, iti citeste e-mail-urile si SMS-urile, te asteapta fara sa te anunte la iesirea de la serviciu.
2. Rigiditate
Paranoicul are o logica stralucita dar inflexibila. Orice ii spui poate fi folosit impotriva ta si in sprijinul teoriei lui. Cuvintele tale sunt pentru el munitie confiscata. Nu s-ar intoarce pentru nimic in lume din convingerile lui.
Paranoicul este colegul care pune cap la cap alte discutii, alte imprejurai, alte gesturi si construieste schema complotului. Daca incerci sa-i dovedesti ca s-a inselat, este convins ca il mai si iei drept fraier si ca incerci, o data in plus, sa-l pacalesti. Sau ca ai un interes sa-i adormi vigilenta.
Paranoicul este subalternul care, daca primeste o prima, este convins ca el a primit-o pe cea mai mica, sau a primit-o din greseala.
Paranoicul este seful care, daca te oferi sa lucrezi peste program fara sa fii platit, isi inchipuie ca ai facut undeva o greseala pe care te straduiesti s-o acoperi cumva sau ca ai sa ceri o favoare in schimb. Sau ca preferi sa lucrezi nesupravegheat la cine stie ce proiect clandestin sau prin metode neagreate de el.
Paranoicul este partenerul care, fara sa intrebe “cu cine ai vorbit?” sau “despre ce era vorba?”, crede ca a inteles substratul discutiei tale telefonice si ia orice explicatie ca pe o incercare de a escamota adevarul.
Paranoia poate aduce avantaje?
Daca tinem cu orice chip sa gandim pozitiv, putem spune ca da. Mai precis, unele trasaturi pe care se bazeaza paranoia: vigilenta, inclinatia spre analiza, logica. Problema apare in momentul in care aceste trasaturi sunt exacerbate si gandirea subiectului nu mai cunoaste nuante, cand suspiciunea se transforma in obsesie sau delir.
Disconfortul paranoiei
Paranoia creeaza disconfort celor din jur dar mai ales subiectului insusi. Nu are liniste, nu are incredere in nimeni, deci nu simte pe nimeni apropiat. Este singur. Este mereu in alerta si sufera din pricinile lui inchipuite.
Convins de ostilitatea celor din jur, cauta in permanenta argumente si le gaseste, in cele din urma, ceea ce, in loc sa-i aduca liniste, il va face inca si mai nefericit.
Atunci cand contextul este favorabil, apare la paranoic megalomania. Se vede pe sine ca un geniu, ca pe un erou care are de luptat cu toti cei din jur, cu lumea intreaga. Vrea sa fie puternic, cat mai puternic, atat de puternic incat nimeni sa nu aiba nicio putere asupra sa. Cazurile citate cel mai des in literatura de specialitate sunt Stalin si Hitler. La noi, Ceausescu. Asadar, daca imprejurarile permit, paranoicul poate sa produca dezastre la scara nationala si chiar mondiala.
Consecintele finale
Comportamentul lui de respingere si acuzare ii va indeparta treptat pe cei din jur si unele dintre banuielile lui se vor transforma in realitate.
La serviciu, colegii vor inceta brusc discutia la intrarea lui in birou. Poate se vor privi, intr-adevar, cu complicitate, intrebandu-se ce a auzit si ce-o fi inteles.
Subalternii paranoicului se vor alia ca sa se apere. Sefii lui il vor pune sa lucreze mai mult singur si vor respira usurati in cazul in care se va hotari sa demisioneze.
Partenerul va cauta consolare in alta parte si il va parasi pe paranoic cand nu va mai suporta tensiunea.
Ajutorul specializat
Daca paranoicul poate fi convins ca ceva nu este in regula cu el, atunci poate fi convins sa mearga la specialist. Poate incepe cu un psiholog, psihoterapeut sau se poate adresa unui psihiatru, in cazul in care paranoia a atins pragul delirului paranoid si disconfortul resimtit este serios.
Remediul poate consta in sedinte de psihoterapie si, la nevoie, in medicatie. Se administreaza neuroleptice – medicamente care elimina delirul – si / sau antidepresive care ajuta subiectul sa fie cava mai optimist si sa se simta mai putin vulnerabil.
Tratamentul medicamentos trebuie administrat numai sub strict control medical, date fiind riscurile acestor tipuri de medicamente.
Cum sa ne purtam cu paranoicii?
Cu paranoicii trebuie sa ne comportam corect si nimic mai mult. Particularitatea este ca, in relatiile cu un paranoic chiar trebuie sa respectam consecvent anumite reguli pentru ca orice scapare poate avea consecinte neplacute.
Trebuie sa ne exprimam limpede motivele si intentiile. Orice exprimare echivoca, generala va lasa loc de interpretare si de suspiuciune.
Trebuie sa-i spunem colegului de birou paranoic: “Pune, te, rog, dosarele la loc cand termini cu ele, ca sa stiu de unde sa le iau.” si nu: “Nu esti singurul care lucreaza in biroul asta, tine cont si de noi!”.
Subalternului paranoic: “Ai uitat adaugi in raport situatia platilor de la clientul X. Te rog, completeaza-l pana la ora 12.” si nu: “Raportul asta e facut pe jumatate. In cel mai scurt timp il vreau complet.”
Sefului paranoic: “Astazi n-o sa mai pot lucra peste program pentru ca am acumulat ceva oboseala, iar acasa am ramas in urma cu treburile.” si nu: “Am niste drepturi si mi le cunosc foarte bine; sunt si eu om, nu-s masina!”.
Partenerului paranoic: “Dupa program, o sa merg cu Adriana si Carmen sa cautam un cadou de nunta pentru Irina.” si nu: “Azi am o treaba cu fetele.”
Trebuie sa respectam convenientile si regulile de politete. Fara a exagera, insa, pentru ca atunci super-politetea noastra va fi luata drept bataie de joc sau drept atitudinea unuia care se simte cu musca pe caciula.
- Nu intarziem la intalnire.
- Nu-l intrerupem cand vorbeste.
- Raspundem intr-un timp rezonabil mesajelor pe care ni le trimite; chiar daca nu avem pe loc o solutie, il informam ca am luat act de cererea lui si ne vom ocupa de solutionare.
- Daca ne-a sunat si nu am putut raspunde, il sunam deindata cand ne eliberam. In general, trebuie sa avem o atitudine demna si corecta.
Nu trebuie sa-l evitam in mod vizibil. Nici in public nici in mediu restrans.
– Nu ne asezam la alta masa cand are un loc liber alaturi.
– Nu cerem ajutorul cuiva cand el este cel mai indicat sa ni-l acorde. Ii solicitam informatiile pe care este in drept sa ni le dea si nu cautam sa ne informam pe cont propriu, pe cai ocolite.
– Acasa, nu intram in varful picioarelor si nu ne refugiem in bucatarie ca sa mancam in liniste, inainte de a-l fi anuntat ca am venit.
Atacam faptele si nu persoana. Paranoicul are o mare stima si admiratie pentru sine. Este orgolios, este sensibil. Daca trebuie sa gestionam un conflict, vom face referire la ceea ce ne deranjeaza in mod concret si nu in general, la felul sau de a fi.
– “Trebuie sa-mi dai datele la timp, altfel intarzii de fiecare data predarea lucrarilor.” si nu: “Esti egoist si incapatanat si un incurca-lume.”
– “Nu vreau sa ne mai certam in fata prietenilor.” si nu: “Esti complet lipsit de tact si de discretie.”
Nici intr-un caz nu-i facem jocul! Trebuie sa avem grija sa ne comportam corect, cinstit, sa vorbim limpede si deschis, asa incat sa nu avem ce ne reprosa. Astfel, nu este nevoie sa ne dezvinovatim, sa ne justificam, sa luptam cu suspiciunile lui. Avem si noi dreptul la viata.
Daca paranoicul este o persoana apropiata, de care ne pasa, discutam deschis, tinand cont de regulile de mai sus, si il facem sa inteleaga ca are o problema. In functie de gravitate, il sfatuim sa mearga la un specialist – unde putem sa-l insotim, daca doreste – sau stabilim anumite reguli de comunicare si comportament pe care le vom respecta in egala masura noi si el.
Alte tipuri de personalitati dizarmonice
Personalitatea dependenta
Personalitatea anxioasa
Personalitatea obsesionala
Personalitatea histrionica
Personalitatea narcisica
Personalitatea depresiva
Personalitatea pasiv-agresiva
Text: Mihaela Serea, pe baza lucrarii „Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile” de François Lelord si Cristoph André, Editura Trei, 1998, 2003
Foto: dreamstime.com
