Părul, barometrul de energie vitală a femeii
Iubindu-ne părul, ne iubim pe noi și ne apropiem mai mult de autenticitatea și natura noastră.
Sunt Nicoleta Micu, aka Doctor Hair și de mai bine de 7 ani studiez părul de la impactul pe care îl poate avea asupra psihicului femeii până la arta hairstylingului. Între cele două landmark-uri, psihologia femeii și hairstylingul, există o ramură a dermatologiei foarte puţin studiată în România, tricologia, care îmi permite să adaug „doctor” la doctor hair.
Probabil nu vreţi să știţi descrierea părului din cărţile de biologie – asta învăţ eu pentru voi, sunt însă aici, să vă simplific totul în două cuvinte: „capilis et anima” (lat. păr și suflet). Ca la noi toţi, în spatele părului există un așa-zis suflet care este în strânsă legătură cu psihicul celui care îl poartă și în același timp avem partea materială pe care o putem vedea, simţi și colora. Așa că vă invit, să parcurgem împreună un așa zis „drum al părului”, începând de la psihologia aplicată a firului de păr, stare de bine, încredere în sine și putere feminină la ce ne poate oferi un păr sănătos și frumos nouă femeilor care purtăm această coroană, zi de zi.
De-a lungul istoriei și a diferitelor civilizaţii, veţi găsi multe concepte diferite despre îngrijirea părului, iar unele secole pot fi declarate literalmente un timp de groază pentru igiena părului. Părul a cunoscut momente mai ușoare în ultimele secole. Nu a fost ca astăzi când ajungi la magazin și poţi alege dintre sute de șampoane, balsamuri, măști, vopsele și produse de styling. Oferta de produse nu exista și strămoșii noștri aveau propriile reţete. Inutil să spunem că uneori s-au descurcat destul de rău. Alteori era vorba despre sănătate. Unelte fierbinţi ciudate și substanţe chimice periculoase. Cu același scop ca și astăzi. Totul pentru părul perfect!
De exemplu, climatul uscat și cald din Egiptul antic a dictat tunsori mai scurte pentru femei, iar bărbaţii chiar și-au ras complet capul. Astăzi, egiptenii se consideră a fi una dintre primele naţiuni care au scăpat în mod intenţionat de părul lor. Vechii greci și romanii își îngrijeau părul cu ulei de măsline și îl vopseau în mod regulat. În Asiria antică, părul ondulat era una dintre cele mai mari tendinţe, așa că regii și nobilimea și-au ondulat părul cu beţe de metal încălzite în foc. În Evul Mediu, interesul pentru păr a scăzut oarecum, deoarece chiar și băile pe tot corpul erau considerate nesănătoase la acea vreme. Diferitele popoare și-au format propriul stil și anumite tradiţii asociate condiţiilor naturale ale ţării și poziţiei omului în societate.
Studiul istoriei artei de coafură nu este doar de interes cognitiv, ci și de valoare practică, deoarece unele detalii pot fi de asemenea folosite în prezent. Dacă azi ne coafăm în funcţie de tendinţele momentului, de structura și tipul firului de păr sau de fizionomie, în trecut lucrurile nu stăteau așa. Părul spunea mult mai mult despre un om decât faptul că are sau nu grijă de el însuși.
Citește articolul integral în ediția de iunie a revistei Psychologies sau abonează-te și primește lunar cadourile pregătite.
