Pielea ta, harta emoțiilor tale!

Legătura dintre minte și corp poate fi considerată cea mai importantă redescoperire a medicinei moderne!

Când vorbim despre somatizare ne gândim la corp, la suferințele care apar sub diverse forme și afectează partea fizică, bolile de piele fiind un exemplu destul de des întâlnit. Spre deosebire de restul organelor care funcționează într-un mediu protejat și controlat, pielea este expusă. Astfel, simțim și reacționăm la lumea din jurul nostru și asta se vede pe piele.

Acest organ exprimă de multe ori ceea ce noi nu putem spune, ce nu putem pune în cuvinte pentru că este prea greu. De fapt, pielea noastră are o viață emoțională proprie, încărcată de sentimente pe care le-am evitat, pentru a ne proteja de durere și atunci, ea simte și trage un „semnal de alarmă”.

Uneori, îi revine pielii tale rolul de a exprima adevăruri interzise, cum ar fi faptul că nu ești perfectă sau că ai sentimente și gânduri care nu corespund imaginii de sine. Astfel de semnale apar și dacă eziți să închizi un capitol din viața ta, pentru că anumite nevoi nu au fost îndeplinite. Problema nu o reprezintă sentimentele, chiar dacă ele pot provoca uneori disconfort și chiar durere, dacă sunt trăite, nu devin patologice. Problema stă în încercările tale pentru a te proteja de ele, fuga continuă ca nu cumva să te ajungă din urmă.

Cercetările din domeniul medicinei au făcut legătura între o minte tulburată și un corp chinuit. Emoțiile, gândurile și convingerile ne pot îmbolnăvi la fel de bine, pe cât ne pot vindeca. Pielea este un organ important pentru exprimarea emoțiilor și acest fapt este bine cunoscut când apare înroşirea, ca semn al rușinii și pruritul, ca semn al nerăbdării. Anumite schimbări produse în mod reflex la nivelul pielii, cum sunt paloarea, înroşirea și transpirația, sunt părți constituente ale stărilor emoționale de furie și teamă.

Conform lui Joseph v. Klauder „psihicul exercită o mai mare influență asupra pielii decât asupra oricărui alt organ…” Observațiile sale clinice, fundamentate cel mai bine cu privire la manifestările cutanate, ca parte a simptomatologiei nevrotice, cuprind sindroame că neurodermatită, eczemă, edemul angionevrotic, urticaria și pruritul. Alți specialiști mai menționează și influență factorilor emoționali în seboree, dishidroză și psoriazis.

Din punct de vedere anatomic, în cele mai multe cazuri, acneea este produsul unor pori congestionați, o afecțiune a epidermei apărută ca urmare a unei hipersecreţii a glandelor sebacee. Pe față, pe gât şi pe spate se regăsesc cele mai multe glande sebacee care au capacitatea de a produce o substanță uleioasă, numită sebum, ce ajută pielea să fie impermeabilă și o ajută să nu se usuce. E bine să știm că acneea nu este cauzată de infecții, dar cu toate astea infecțiile pot înrăutăți situația.

Astfel, acneea este rezultatul unor factori multipli precum celulele moarte de la suprafaţa pielii, sebumul în exces, înmulțirea bacteriilor, o componentă hormonală.

Acneea cauzează pe lângă disconfortul fizic un impact major și asupra vieții sociale. Mai ales asupra tinerilor, foarte preocupaţi de aspectul lor fizic. Din pricina acneei se pot simți stânjeniți, tind să evite contactele vizuale, se retrag, uneori până la izolare. Din teama de a nu fi respinși și evaluați negativ, tind să evite interacţiunea, mai ales cu persoane de sex opus, pentru că se simt neîncrezatori.

Acneea are o putere specială de a chinui. Ea alterează înfățișarea, poate cauza o rușine extremă și o stare de izolare. O persoană care suferă de acnee severă și are mai puțini prieteni decât și-ar dori, ar putea crede că nu are prieteni deoarece pielea arată groaznic dar după o autoanaliză s-ar putea să devină clar faptul că avea mai puțini prieteni încă înainte de apariția bolii.

Din punct de vedere psiho-emoțional, dacă suferiți de acnee este un semn că aspecte din interiorul nostru, pe care le-am reprimat ca teama, insecuritatea sau rușinea încearcă să răsară și să devină vizibile. În perioada adolescenței, probabil ne reprimăm sexualitatea de teama necunoscutului; acneea este un semn al rezistenței inconștiente la contactele apropiate cu alții.  Această manifestare a conflictului interior se află în spatele debordării granițelor impuse de ego-ul nostru.

Uneori un șoc, un accident sau eveniment marcant pot fi declanșatoare.

Prima regulă a sănătății pielii este un ritual zilnic de curățire dimineața și seara cu produse specifice. Apoi, pentru a menține igienă feţei este important să schimbi de două ori pe săptămână fața de pernă, pentru că rămân microbi, transpirație şi, tocmai de aceea, este esenţial să o speli des şi la temperaturi cât mai ridicate. Preferabil materialul din mătase, nu din bumbac (are capacitatea de absorție mai mare și funcționează ca un burete). Tratamentul acneei, complex şi personalizat, ținând cont de istoricul medical și estetic al fiecăruia: extinderea, vechimea, tratamentele anterioare sau după vârsta pacientului.

Alegerea tratamentului oferă mult mai mare diversitate la momentul acesta, poate să rămână alopat și cuprinde: antibiotice locale sau generale, bactericide locale, hormoni sau retinoizi sau prin alegerea medicinii alternative, forme de terapii holistice care implică și suport psihoterapeutic și o abordare la nivel fizic și psiho-emoțional.

Printre cele mai noi tratamente puse la dispoziția pacienților în estetică, se numără: laserele chirurgicale și terapia cu lumină (IPL, UV sau LED). Extracția pustulelor se face cu un „aspirator de coșuri” și astfel se evită leziunile postacneice și curățarea porilor este mai profundă. Peeling-urile chimice, corect executate sunt tratamente care pot să ajute în mod real pacientul.

Acneea poate fi ameliorată însă e greu de combătut cu ajutorul unor tratamente naturale, pregătite acasă. În primul rând, uleiurile esenţiale sunt extrem de benefice: uleiul de levănțică, de cuișoare, de arbore de ceai sau miere care împreună cu scorțișoara măcinată se amestecă până se obține o pastă. Tot mierea poate fi amestecată cu pulbere de nalbă pentru o mască care se aplică în perioada premenstruală.

Fața se poate spăla și cu ceai de gălbenele concentrat sau cu ceai de urzică. Ceaiul de urzică sau de gălbenele se poate consuma de 2 ori pe zi, timp de câteva săptămâni.

Un produs ce poate fi folosit zilnic, cu efecte pozitive asupra tenului și împotriva coșurilor, este săpunul cu sulf sau cărbune negru. Coaja de portocală, lămâia, usturoiul, castravetele sau sucul de coriandru și mentă sunt alte tratamente naturiste pentru zonele afectate de acnee.

Suportul psihoterapeutic este extrem de important. Exercițiile de relaxare și de respirație, de vizualizare a unui ten frumos și sănătos, a mediului ideal, exercițiul „avantajelor”  – avantajele pe care le aduce afecțiunea dermatologică, sunt doar câteva dintre metodele de suport în tratarea și ameliorarea aspectelor patologice ale pielii.

Pielea ta ce vrea să-ți transmită?