Riscurile automedicatiei cu antibiotice in afectiunile ORL

Antibioticele sunt utilizate pentru tratamentul infectiilor bacteriene si sunt total ineficiente in infectiile virale. Cele mai multe afectiuni din sfera ORL (amigdalite, rinofaringite, rinosinusite, otite, laringite) sunt cauzate de virusuri si nu de bacterii, astfel ca folosirea antibioticelor nu se justifica.

De asemenea, chiar in situatiile in care este vorba de o infectie bacteriana in sfera ORL, se impune un consult de specialitate cu recoltare de exudat faringian, exudat nazal, secretie otica cu antibiograma, pentru a identifica bacteria in cauza si sensibilitatea acesteia la antibiotice.

Astfel, antibioterapia tintita, in doze corespunzatoare, cu un anumit ritm de administrare, pe o anumita perioada de timp va rezolva infectia bacteriana rapid si eficient. Alegerea antibioticului de catre medic nu este deloc intamplatoare, facandu-se in functie de fiecare pacient, care poate avea boli asociate si poate urma un tratament cronic pentru acestea.

Astfel, la un pacient cu boala hepatica cronica se evita anumite clase de antibiotice, care se metabolizeaza la nivelul ficatului, putand avea un efect hepatotoxic.

De asemenea, unui pacient cu o insuficienta renala cronica trebuie sa i se ajusteze doza de antibiotic in functie de clearance-ul creatininei, existand anumite formule de calcul ale dozei de antibiotic permise.Totodata in aceasta situatie se vor evita clasele de antibiotice nefrotoxice, care ar putea agrava boala renala de fond.

In cazul unui pacient cu o scadere de auz (hipoacuzie) se evita antibioticele cu potential ototoxic, care ar putea agrava deficitul auditiv transformandu-l intr-un candidat pentru aparat auditiv.

In cazul unui pacient care urmeaza un tratament cronic pentru boli asociate, alegerea unui antibiotic va tine seama de posibilele interactiuni medicamentoase ce pot aparea.

Riscurile automedicatiei cu antibiotice sunt:

– cronicizarea infectiilor bacteriene din sfera ORL, prin folosirea fie a unui antibiotic inadecvat, fie a unor doze necorespunzatoare de antibiotic,fie datorita folosirii antibioticului pe o perioada de timp insuficienta, fie datorita schimbarii unui antibiotic cu altul la intervale de timp foarte scurte;
– selectarea de tulpini microbiene rezistente la tot mai multe antibiotice, astfel ca in cazul unor infectii bacteriene severe avem la indemana din ce in ce mai putine antibiotice eficiente;
– distrugerea echilibrului florei microbiene normale orofaringiene, vaginale cu aparitia unor micoze (candidoze), foarte greu de tratat, care uneori necesita antimicotice pe cale generala, care la randul lor sunt hepatotoxice.

– efecte adverse:

reactii alergice grave (soc anafilactic care poate duce la deces);
hepatita fulminanta cu insuficienta hepatica acuta si deces;
nefrotoxicitate;
ototoxicitate cu scadere de auz reversibila sau ireversibila;
enterocolite cronice (inflamatia cronica a mucoasei intestinale) manifestate prin dureri abdominale, balonari, diaree, intoleranta alimentara).

Dr. Diana Preda
Medic primar O.R.L