Sanii – mari sau mici?
Exista femei care si-ar dori sa aiba sanii mai mari, cum exista si femei care si i-ar dori mai mici. Prea mici? Prea mari? Pentru ca sunt asa de incarcati de simboluri, sanii sunt cateodata greu de… purtat.
Sunt acolo. Abundenti sau camuflati. Aparuti la corpul tau de adolescenta fara sa previna, fara sa auda „stop“-ul sau „inca“ de la tine, insensibili la tentativele tale de ridicare, de rotunjire, ei au luat forma si marimea pe care le-au vrut. Atunci, a trebuit sa te inclini, sa-ti cobori privirea, sa constati… dar sa-i accepti? Nu atat de simplu.
„Sanii mei sunt prea departati si atarna. As vrea sa ii ridic.” „Sotul meu imi spune ca ii plac, dar eu ii gasesc prea mici.” Prea mici, prea mari, prea josi… in raport cu ce? „Cu canonul de frumusete“, va raspunde majoritatea femeilor. Sanilor dintr-o revista, ai acelora care umfla costumele de baie din Malibu. Societatea aparentei obliga „sanii sunt o adevarata obsesie“, scrie Martin Monestier in Sanii: enciclopedia historica si bizara, „trebuie sa fie perfecti.”
Doar ca, in materie de sani, notiunea de perfectiune este varibila: plati si musculosi in Grecia Antica, moi si lasati sub cel de-al Doilea Imperiu, „ la garçonne” in anii ‘20… Astazi trendul este: sa fie „fermi si plini”. Sub efectul unei alimentatii mai bogate si al pilulei, pieptul generos este mai des intalnit. Atunci, pentru a nu parea „diforma” privirilor contemporanilor tai, nu mai eziti sa apelezi la chirurgie. In Statele Unite, mai mult de 2,5 milioane de proteze au fost puse in 25 de ani. Se vor sani ca „obuzele“.
Logic, daca stai sa te gandesti cat timp a trebuit sa „te lupti“ pe campul inegalitatilor pentru a te afirma ca femeie. Intr-o societate muta din cauza grijilor de performanta, concurenta si egalitate, femeia vrea sa se afiseze ca o „ucigatoare” bine inarmata.
La fel de plata ca un baiat
Omniprezenta imaginilor „lolitelor” nu este suficienta pentru a explica privirea critica pe care atatea femei o au asupra sanilor lor. De aceea sunt plini de simboluri. Exclusivisti pentru sexul frumos, sunt prin excelenta simbolul feminitatii: „Nu pot sa nu ma gandesc ca cea care nu are sani sau ii are mici nu este o femeie adevarata”, confirma Camelia, 33 de ani. Tocmai asta le obsedeaza pe femei. La 21 de ani, Melania A. era inca virgina: „Mi-era rusine de cupa mea 80 B si nu lasam niciun baiat sa se apropie de mine. Ca si cum aceasta parte a corpului meu m-ar fi aratat inca un copil si mi-ar fi spus: «Nu ai varsta pentru asta!»“
Nici hipertrofia nu este usor de acceptat. La 33 de ani, Ana M. avea un 105 E. „Sufeream de scolioza, nu puteam sa fac sport, trebuia sa port haine «camuflaj»“… In urma cu un an a apelat la chirurgie: mai putin cu 900 de grame din glanda mamara la fiecare san. „Am cicatrice pe viata, dar nu regret. Sanii operati imbatranesc mai bine si, mai ales nu imi mai este rusine cu trupul meu.“ In aceasta vara, pentru prima oara in 20 de ani, ea va purta costum de baie la plaja.
Sanii de la… mama
Nu exista nicio regula in materie de calibrare a sanilor. De altfel, nicio alta parte a corpului nu suporta atatea variatii: ciclu hormonal, pilule, sarcina, crestere in greutate, varsta, toate acestea influenteaza forma si volumul sanilor de-a lungul vietii. Dupa spusele chirurgilor, este considerat „normal” sanul ridicat, semn de tinerete si de forma buna, a carui marime se afla in armonie cu restul corpului. Pe scurt, un san care nu o deranjeaza nici pe purtatoare, nici pe cel care il vede.
Caci un san frumos nu trebuie sa socheze, ci trebuie sa atraga privirile. Mai ales pe plaja… Adeptii topless-ului o stiu: dupa fese, pieptul este partea cea mai privita de catre domni. Sanul este purtatorul unei functii erotice indiscutabile. Atat din punct de vedere simbolic cat si psihologic: zona erogena primara, este motorul libido-ului. Daca dupa spusele sexologilor, prea multe femei ignora potentialul erotic al sanilor, toate le cunosc simbolul sexual.
„Sanii mei sunt un avantaj si au fost dintotdeauna“, surade Andreea, 35 de ani. „Imi plac hainele mulate, decolteurile dragute, apreciez latura lor atragatoare si «apetisanta»”. Opusul Cristinei: „Adolescenta, atunci cand eram cu un baiat, era atent numai la zona aia. Aveam impresia ca sunt redusa la doua bucati de carne.”
Sa recurgi la chirurgie? Cateodata e mai eficace decat o terapie pentru a-ti regasi increderea in tine, spun esteticienii. Dar nu am putea satisface toate cererile. Si mai ales cele orientate catre moda, de tipul: „Vreau sani ca ai Pamelei Anderson.”
Dar scopul chirurgiei reparatorii nu este de a-i da unei femei corpul alteia, ci de a o ajuta sa-si insuseasca propria imagine.” „Cand o femeie imi vorbeste despre sanii ei la consultatie, o face de multe ori evocandu-i pe ai mamei sale”, continua medicul. De fapt aparitia lor este perceputa de catre tanara fata ca dovada evidenta a capacitatii sale de a umple o functie nutritiva, deci de a o „inlocui” simbolic pe mama sa.
Povestea Elizei, 32 de ani, confirma aceasta ipoteza. A fost crescuta de bunici. O situatie de pe urma careia spune ca un a suferit niciodata. Totusi… „La 27 de ani, cum inca nu-mi placea pieptul meu, m-am dus sa-i vorbesc despre dorinta mea unui medic, psihanalist de altfel. Acolo, am spus: «Nu accept lipsa de volum mamara.» El mi-a cerut sa repet de mai multe ori, si atunci mi-am dat seama: «mamara/ mama». Legatura era prea semnificativa pentru a o ignora“. De atunci, Eliza a optat pentru serviciile unui psihoterapeut in schimbul acelora ale unui chirurg…
