Tu si podoaba capilara, o relatie delicata

Anumite motive de insatisfactie personala sunt trecute sub tacere sau se marturisesc pe un ton glumet, pentru ca sunt considerate prea superficiale pentru a vorbi despre ele cu seriozitate.

Problemele legate de parul din cap sunt unele dintre ele. Prea subtire, prea moale, nu suficient de blond, drept sau cret… In fata imaginii reflectate de oglinda, de cate ori nu am cedat furiei sau descurajarii?

Ce este de facut cu aceste atribute care pretind a sublima feminitatea? Poate ca ideea conform careia parul este „podoaba femeii“ e profund ancorata in gandire. De aici, si atentia neobosita indreptata spre coafuri, indiferent de epoca ori de statut social.

Salonul lamentarilor

Majoritatea doamnelor sunt foarte critice cu parul lor si mereu vor mai mult, inclusiv ceea ce nu au – femeile cu parul drept vor tanji mereu dupa bucle, si cele cu parul cret isi vor face tratamente semipermanente de indreptare a parului.

Poate suna extrem, dar este o reflectie buna a realitatii. Arta stilistului este, in final, de a pune in scena marea distanta dintre fantezie si realitate.

Olivia, 36 de ani, se lupta dintotdeauna cu „un par putin ondulat si un saten tern“. „De fiecare data cand culoarea se estompeaza si efectul de indreptare a parului dispare, cad efectiv, intr-un fel de depresie. Indiferent ce haine fabuloase port sau ce machiaj deosebit am, senzatia mea este ca sunt o oarecare, o urata fara pic de feminitate.“

Noduri inconstiente

Nu din intamplare exista remarca psihanalistilor care spun ca, la un moment dat, toate femeile evoca modul in care mama le atingea parul. Acest atribut al feminitatii este insuflat in mod special de mama si, ulterior, preluat de copila.

Fie ca ii neglijeaza parul, o trage de el pentru a-l aseza in coada sau in coc, o obliga sa il poarte lung si desfacut, il aranjeaza cu blandete sau cu brutalitate, toate aceste dorinte si aceste gesturi materne participa la construirea identitatii sexuale a fetitei.

Astfel, mai tarziu, parul ingrijit sau neglijat ajuta la manifestarea acestei legaturi atat de complexe. Placerile uitate devreme sunt reactivate, vechile dureri sunt combatute sau reproduse.

Ioana, 40 de ani, isi aminteste de tunsoarea ei baietoasa din copilarie si de cum era poreclita de colegii de clasa: „Ionel“. „Mama spunea ca daca ma tunde foarte scurt, parul meu va fi mai des si mai rezistent.
Degeaba o imploram si plangeam cu lacrimi de crocodil, era de neclintit! Bineinteles ca acum nu am parul des, dar il port foarte lung, pana la jumatatea spatelui. Iar stilistul meu stie ca nu are voie sa taie din el mai mult de trei centimetri. Se amuza de fiecare data: «ma tunde cu par lung». Cred ca parul meu este partea de feminitate exterioara care mi-a lipsit enorm si pe care acum o afirm si o afisez cu mare drag.“

De asemenea, nu trebuie sa uitam ca parul constituie un atribut sexual secundar. El evoca partea animalica a sexualitatii, care ne aminteste ca suntem mamifere, programate sa ne reproducem. Cu cat parul este mai sanatos, mai stralucitor, cu atat el atrage mai mult dorinta barbatilor.

A ne expune podoaba capilara sau, din contra, a incerca sa o imblanzim controland-o, spune multe despre raportul nostru cu seductia si cu sexualitatea. In ceea ce priveste dorinta de a avea parul altei femei – blond, brunet, cret sau drept –, inseamna ca vrem sa imblanzim puterea sexuala pe care o atribuim acestei persoane sau acestei imagini. Dar a vrea ceea ce ne lipseste, este consecinta identitatii noastre de subiect, prin definitie, incomplet. Dorinta nebuna de a retrai starea de implinire exista in toate cautarile umane.

Drumul reconcilierii

Daca parul este un motiv de nemultumire, asta se intampla pentru ca proiectam asupra lui toate fanteziile noastre legate de identitate. Transformarile rapide si vizibile ne dau impresia ca putem deveni altcineva… ca prin minune. Prin tuns si vopsit, ne putem schimba imaginea si, deci, identitatea. Punem in valoare o fateta ramasa in umbra, ne departam, simbolic, de o filiatie dureroasa, indraznim sa fim mai feminine.

„Dupa atatia ani de saten-mediu, natural, am dat peste o poza a lui Heidi Klum. Pe langa faptul ca are un corp extraordinar si e incredibil de frumoasa, machiajul acela cu contur negru, in contrast cu parul blond platinat, m-a atras imediat. Am realizat ca niciodata nu m-am simtit satena sau bruneta, ca personalitatea mea profunda este cea a unei blonde. Si am facut pasul. Sunt foarte fericita de alegerea mea“, povesteste Mirela, 32 de ani.

Insa reconcilierea cu parul nu trece mereu printr-o transformare extrema, adesea este chiar contrariul. Nemultumirea se traduce din ce in ce mai mult printr-o dorinta de a ne cunoaste mai bine pe sine, de a se accepta mai usor.

Femeile vor sa isi infrumuseteze parul, sa sublimeze naturalul, sa se vada stralucirea si sanatatea podoabei capilare. Dar un par ingrijit pretinde timp, produse adecvate, rabdare si placerea de a te ocupa de el. Pentru aniversarea celor 40 de ani, Cristina a ales sa isi ofere o tunsoare pretentioasa, asortata cu o uluitoare nuanta de rosu. „Mereu am spus ca parul meu nu merita niciun efort. Mare greseala! Ma simt si arat extraordinar, parca nu mai sunt eu, ma schimba total. Stilista mi-a recomandat si niste produse speciale de ingrijire, iar efectul chiar este vizibil.“

Sorina, 48 de ani, a facut drumul invers. Dupa ani intregi de „control capilar permanent“, a decis sa mearga pe un look natural. S-a tuns scurt si nu s-a mai vopsit. Spune ca se simte bine in pielea ei, iar firele albe ii confera eleganta si prestanta. De ce sa se spuna asta doar despre barbati?! Barometru al starilor noastre sufletesti, laborator al experientelor identitare, parul si relatia pe care o avem cu el adesea spune mai multe despre noi, fara sa fie nevoie de cuvinte.

Editare de Catalina Cristescu