Mami, îmi dai voie să greșesc?
Când privești spectacolul sportiv și ești martor când un sportiv atinge perfecțiunea, e greu să îți imaginezi lungul șir de erori pe care le-a făcut la antrenamente pe drumul lui către performanța sportivă. Ca noi toți, și sportivii sunt expuși, în copilărie, interacțiunii cu mediul formal educațional și cu proprii părinți care, în mod tradițional, nu lasă spațiu greșelii, absolutizând nevoia de a fi perfect.
Marea majoritate a copiilor, indiferent dacă sunt deja sportivi sau nu, au tendința naturală de a elimina vulnerabilitatea, greșeala. Așa se limitează singuri, se retrag în interior, nu mai greșesc și se transformă din copiii îndrăzneți, curioși, creativi, flexibili în gândire și toleranți la greșeală, în niște copii atenți să nu greșească, refugiați în zona lor de confort și siguranță.
Cum ar trebui privită greșeala? Cum învățăm din greșeli? În primul rând, nu suprapunem greșeala pe sportiv, greșeala nu este sportivul. Greșeala este doar feedback care arată că ceva din execuție nu a fost corect. Bucla de feedback arată ce este de corectat. Obiectivizată prin măsurare, ea arată cât de departe ești de țelurile intermediare sau de obiectivul final. Imaginează-ți niște reprezentări grafice ale mișcărilor tale, înregistrate cu precizie milimetrică. În felul acesta antrenorul și sportivul știu ce și cum să facă mai departe.
În cadrul Centrului pentru performanță umană și în sport – Neuromotrica, în fiecare lună lucrăm cu zeci de sportivi de toate nivelurile, de la juniori până la sportivi de nivel olimpic. Particip la antrenamentele complementare și observ cum performanța poate fi alterată atunci când sportivul se crispează în urma unei greșeli, încercând poate să justifice apariția acesteia. Evitând riscul, se plasează în acest fel într-o zonă de performanță limitată și uită să mai privească către sine și către obiectivul de atins.
Citește continuarea articolului în ediția de octombrie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește în dar cartea „Mă doare portofelul”, de Marie-Noëlle Maston.
Neuro Change Practitioner, lucrez cu copii adolescenti sportivi, combinând princiliile neuroștiinței și ale coachingului pentru creșterea perfomanței și starii de bine a tinerilor sportivi. Inginer specializat în funcționariea creierului și a impactului acestuia asupra perfomanței atletice și a aspectelor psihologice ale sportului. Susțin tinerii sportivi să înțeleagă de la vârste fragede cum creierul procesează informațiile legate de mișcare, cum pot regla emoțiile și cum pot ajusta comportamentul pentru performanța dorită.