Nesfârșita alergare a lui Christine

Era o zi frumoasă de vară în nordul Indianei când mi am legat șireturile pantofilor de alergare. Nu mai fusesem în Indiana de doi ani și abia așteptam să alerg pe un traseu plat, prin rezervaţia din pădurea locală. Oricât de mult îmi plac alergările montane în orașul meu adoptiv din sudul Californiei, trebuie să recunosc că îmi lipsea ușurinţa cu care alergam mile întregi, fără a vedea nimic altceva decât poteca plată dinaintea mea. Trebuia să strâng cât mai multe mile alergate, căci mă pregăteam pentru Nike Women’s Marathon în San Francisco, așa că planul meu era să găsesc un ritm lejer și să mă bucur de priveliștile, sunetele și mirosurile pădurii, care mă așteptau de a lungul celor 20 de mile (32 de kilometri).

Citeşte articolul integral în ediţia specială Psychologies, SEPTEMBRIE 2020: Viaţa e mişcare.