Singurătatea unui campion
Viața unui campion nu este compusă doar din victorii! Pentru fiecare victorie sunt mii de ore de muncă și de momente în care un campion se poate simți singur! Dar este necesar să se întâmple așa?
Determinarea care împinge sportivul să mai facă un pas spre obiectiv, cu un ochi la valorile parametrilor din prezent și cu un ochi la valorile dorite care aduc victoria este provocarea lui și numai a lui. Nimeni nu are responsabilitatea asta în locul sportivului, nici antrenorii, nici psihologul, nici mentorii, nici părinții. Și asta îl poziționează în solitudine. Această conștientizare, asumarea responsabilității, particularizarea antrenamentelor, a pregătirii psihologice și a modului de a privi către obiective sunt sarcini care-i revin exclusiv sportivului, iar modul în care integrează aceste aspecte face diferența dintre un simplu sportiv și un sportiv campion.
Campionul sau viitorul campion este singurul în măsură să facă fiecare pas necesar atingerii obiectivului. Numai el nu lasă nimic la întâmplare și reușește să controleze tot ce este de controlat și să accepte ce nu ține de el. Toți ceilalți sunt cei care, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, îl însoțesc pe drumul lui către victorie. Este natural să existe o solitudine, însă părinții, antrenorii, toți cei care formează acel ecosistem de sprijin sunt mereu de ajutor pe acest drum.
Condiția de lider presupune asumarea solitudinii și folosirea momentelor de singurătate pentru autocunoaștere. Ajutorul primit din partea ecosistemului de sprijin al sportivului, consilierea și comunicarea cu alți colegi sportivi pot contribui la depășirea stărilor de anxietate care apar, natural, în această ipostază.
Citește articolul integral în ediția de mai a revistei Psychologies sau abonează-te și primește lunar cadourile pregătite.
