Am talent pentru pozne – Claudia Golea

Are un umor debordant, provoaca prin orice afirmatie si se inchina la „Treimea“ Madonna, Brigitte Bardot si Dalai Lama. Scrie intr-o limba romana lipsita de orice inhibitii. Claudia Golea e un personaj. Cunoscand-o, iti dai seama ca are o fire calda, un orizont cultural imens si un farmec pe masura.

Psychologies: Ce anume v-au adus experientele orientale?
Claudia Golea: Mi-au extins enorm orizontul, dar totodata trebuie sa admit, la v¢rsta mea respectabila de aproape 40 de ani, ca m-au dezradacinat, ma tem, complet, de radacinile mele, de care cred ca nimic nu ma mai putea carpi la loc. Nu mai apartin, ca atare, deloc de elemen­tul Pamant, care da forta de obicei… Dar cum eu sunt o persoana pli­na de pozitivitate, am sincera in­­credere ca as putea fi un cosmonaut. Vorbesc totodata metaforic, dar si pe bune. Am talente innascute pentru asa ceva.

Care a fost cel mai marcant episod exotic pentru dvs.?
Cea mai puternica experienta traita in Orient – in Japonia – a fost, din pacate, o dubla experienta, si anume internarea mea in doua spitale psihi­a­trice. In al doilea spital am castigat totusi ceva forta, si atunci am batut cu pum­nul in masa, suparata foc pe tratamentul inuman care se aplica a­colo, si am zis ca, na! Pe chestia asta voi scrie o carte. Asta a fost, asadar, ceea ce mi-a apasat pe trigger.

Cat de usor se poate adapta cineva intr-o cultura straina?
Nu a fost o problema pentru mine. Tatal meu a fost diplomat, si eu am tra­it de mica intr-o cultura diferita de cea de bastina. In plus, semnul meu chinezesc este Maimuta, iar eu am un talent innascut pentru limbi straine si, totodata, pentru pozne. Ascendentul meu este in Sar­pe si animalul meu interior este Soa­recele. Sunt o naturala, the real thing. Asadar, transformari psihologice, nu cine stie ce.

Faceti adesea public faptul ca aveti schizofrenie. De ce?
Pentru ca este OK sa fii schizofrenic daca esti tratat cum trebuie, nu ca un animal sau un cobai uman, si da­­ca legile tarii in care te afli nu numai ca nu te discrimineaza, ci te si a­juta in a trece, cel putin intr-un mod respectabil, peste acest handicap.