20 de ani de texte la (revista) 22
Am venit la revista „22″ cind inca se mai statea la coada pentru ziare iar in redactie era inca proaspat furtunul cu surub in capat uitat de mineri cind descalecasera la sediu sa sadeasca panselute in capul intelectualilor.
Faceam ziarul pe plumb si dadeam Kent sa fie tiparit. De atunci in Romania s-au petrecut un milion de schimbari si mici revolutii. Dacia a ajuns Jeep. Minerii nu mai au mine. Intelectualii apartin cuiva. Greva foamei pentru o televiziune libera a dus la 400 de canale in care n-ai nimic de vazut. A aparut televiziunea pubela, televiziunea duhovnic si televiziune care vinde 24 de ore din 24 inele fara gaura.
Pe un afis gigantic Iliescu rinjeste caracteristic in Piata universitatii. Care acum se cheama Piata 21 Decembrie. Ceasul care numara cite zile mai avem pina intram in UE a disparut. Acum ar trebui sa puna unul sa vedem cite zile mai avem pina ne dau afara. Piata e plina de sculpturi de secol 19. Fiecare guvern mai pune una, fiecare primar mai baga un palmier, o bordura, un cos de gunoi, o cutie de panselute. Cred ca avem o conspiratie a panselutelor.
Sintem in Nato si deci in Afganistan, sintem in Europa si deci n-avem drept de munca. Adica putem muri dar nu munci. 3 milioane de romani traiesc si muncesc unde pot afara si trimit cit pot, bani, inauntru. Inclusiv pe abonamentele la 22. Unde scriu eu de 20 de ani. De la cronica de arta la cronica sociala. Lung la estetic, scurt la politic. Ziarul se trimite acum pe internet si se tine din vinzare si solidaritate. Primul saptaminal independent din Romania. Poate ultimul.
Dan Perjovschi
De citit:
20/22. Douazeci de ani de texte Editura Cartea Romaneasca |
Citeste aici un fragment din carte.