3 lecții de viață utile pentru tineri desprinse din cartea „Balerina de la Auschwitz”
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, Edith Eva Eger își trăia debutul adolescenței într-o familie de evrei din Ungaria. Europa era zguduită de lupte, dar războiul părea totuși departe, iar Edith Eva Eger – Edie – ducea o viață liniștită, cu mintea plină de planuri: să își reprezinte țara la Olimpiadă, la gimnastică, să fie balerină, să se bucure de povestea de dragoste abia începută cu Eric.
Într-o singură zi, Edie și-a văzut toate planurile spulberate – familia destrămată, oameni transformați în fum pe hornurile crematoriilor, a cunoscut violența, teroarea și foametea continuau dincolo de limita suportabilului. Auschwitz, lagărul morții, a fost locul unde tânăra s-a maturizat, iar cursul vieții i s-a schimbat pentru totdeauna. Dar, „deși aș fi putut rămâne pentru toată viața o victimă – marcată de ceea ce nu puteam controla – am ales să mă vindec”, spune scriitoarea pe site-ul personal. Experiența despre supraviețuirea la Auschwitz a fost împărtășită publicului tânăr în cartea Balerina de la Auschwitz publicată de Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI.
Carte scrisă la insistențele nepotului ei, Balerina de la Auschwitz este varianta pentru tineri a volumului Alegerea. Acceptă cu bucurie posibilul, bestseller New York Times care s-a bucurat de un mare succes și a fost comparat cu memoriile Annei Frank și ale lui Viktor Frankl. După cum mărturisește, dr. Edith Eva Eger și-a stabilit ca misiune a vieții sale să ajute oamenii să treacă peste traume și probleme indiferent cât de dificile ar fi. „Mă voi strădui mereu să-i ajut pe oameni să facă alegerea de a se vindeca și de a prospera. Aceasta este o promisiune!”, mai spune psihologul, care trăiește acum în California. Iată trei lecții de viață utile pentru tineri, desprinse din volumul de memorii al dr. Edith Eva Eger.
Toată bucuria din viața ta va veni din interior
„Fără a minimaliza oroarea și cruzimea absolută a întemnițării, foametei, torturii și violenței, pot spune că în lagărele morții am învățat cum să trăiesc”, spune psihologul într-un interviu acordat pentru Jewish Books for Kids. Afirmația este uluitoare – cum poate o tânără să învețe să trăiască într-un spațiu în care există atâtea moduri de a muri: înfometare, gazare, împușcare, tortură sau chiar punându-și capăt zilelor din disperare?
Când în exterior totul înseamnă suferință și durere, când nimic bun nu poate veni de acolo, „trebuie să ne întoarcem spre interior pentru a găsi sens, motivație, resurse interioare”, spune Edith Eva Eger. „Nimeni nu-ți poate lua ce ai în minte” – este sfatul pe care l-a primit de la mama ei, în timp ce se îndreptau spre lagărul de concentrare, într-un vagon pentru vite.
Adversitățile vieții au forțat-o pe Edie să se concentreze pe resursele interioare, pe tot ce putea să o ajute să supraviețuiască. Abia atunci a înțeles pe deplin misterioasele cuvinte ale maestrului de balet: „Toată bucuria din viața ta va veni din interior”.
Peste ani, în calitate de psiholog, dr. Edith Eva Eger a ajutat nenumărați oameni în procesul de introspecție pentru a-și găsi în interior capacitatea de vindecare și forța de a merge mai departe.
Arta și creativitatea ne ajută să fim mai fericiți
În adolescență, Edith Eva Eger lua lecții de balet. Dar nu și-ar fi imaginat nici în cel mai negru coșmar că singura scenă pe care va dansa va fi Auschwitz, avându-l ca spectator pe dr. Mengele, Îngerul Morții. „Am intitulat această carte Balerina de la Auschwitz pentru a sublinia oportunitatea pe care am avut-o – și alegerea pe care am făcut-o – să dansez printre bucuriile și dificultățile vieții”, spune psihologul. „Așa supraviețuim; așa dansăm în iad: folosim darul minților noastre”. Mai exact, când erau triste, deținutele cântau cântece franțuzești, găteau feluri de mâncare elaborate în mintea lor, se certau referitor la câtă paprika se pune la papricaș de pui sau cum se face cel mai bun tort de ciocolată.
„Orice act creativ deschide ușa atât către un peisaj interior autentic, cât și către un tărâm mai larg – un loc în care forța vitală și energia spirituală abundă, unde ne putem baza pe ceea ce suntem, nu pe ceea ce facem”, mai spune Edith Eva Eger.
Puterea de a ierta ce e de neiertat
Într-o lume cu tensiuni și violențe tot mai mari, cum putem insufla tinerilor curaj și speranță? Care este lecția de viață pe care o poate transmite celor de azi o supraviețuitoare a Holocaustului, în vârstă de 98 de ani?
După ce a trecut prin coșmarul lagărului de exterminare nazist, după încheierea războiului, Edith Eva Eger a constatat cu surpriză că antisemitismul încă există. Avea, desigur, o fantezie a răzbunării. În mintea sa, ea „corecta” realitatea greșită cu una mai potrivită demnității umane. Visa că cei care îi insultau le vor oferi buchete de flori și vor recunoaște absurditatea urii pe care o poartă. În ce-l privește pe Hitler, ce răzbunare mai teribilă poate exista, având în vedere că familia adolescentei care trebuia să moară la Auschwitz a ajuns la a patra generație?!
„Cum ierți ceea ce este de neiertat?”, se întreabă psihologul american în interviul pentru Jewish Books for Kids. „Iertarea nu este ceva ce facem pentru persoana care ne-a rănit. Este ceva ce facem pentru noi înșine, ca să nu mai fim prizonieri ai trecutului sau victime ale vreunei circumstanțe. Astfel renunțăm la o povară care nu adăpostește altceva decât durere”, mai spune supraviețuitoarea Holocaustului, care prin Balerina de la Auschwitz și-a dorit să le ofere tinerilor un „reper emoțional și spiritual”.
