Alba ca Zapada si rosu bolsevic
Poate fi descrisa experienta drogurilor? Mari scriitori au nazuit sa redea trairile induse de substantele halucinogene. Thomas de Quincey, Aldous Huxley, Antonin Artaud, Jean Cocteau, beneficiind de resursele artei literare, au incercat sa exprime practic… inexprimabilul.
Poate fi descrisa experienta drogurilor? Mari scriitori au nazuit sa redea trairile induse de substantele halucinogene. Thomas de Quincey, Aldous Huxley, Antonin Artaud, Jean Cocteau, beneficiind de resursele artei literare, au incercat sa exprime practic… inexprimabilul.
Pe urmele lor, tanara scriitoare poloneza Dorota Maslowska izbuteste performanta de a transforma in stil acest demers experimental. Romanul ei, Alba ca Zapada si rosu bolsevic, reprezinta nu atat spunerea unei povesti, cat fixarea scripturala a haosului launtric indus de droguri.
Orasul in care se desfasoara toate aceste tribulatii alcohoolice si halucinogene este unul tipic pentru atmosfera antiruseasca din Polonia postcomunista. Conspiratii economice, marginalitate rebela si maturizare postcomunista: iata profilul unei culturi estice care se zbate intre fatalism si inovatie. Un roman indraznet, comic si sumbru deopotriva, scris de o autoare care si-a castigat faima internationala.
Nascuta in 1983, Dorota Maslowska este laureata a Premiului Polityka. Scris la varsta de 19 ani, romanul Alba ca Zapada si rosu bolsevic a devenit inca de la aparitie bestseller in Germania si Polonia, fiind ulterior tradus in 11 limbi.
«Iata cum suna cea mai tanara voce a Poloniei! Romanul abunda de energie; este istovitor si alambicat, dezgustator si amuzant, ca un slalom la viteza maxima intre copertile unei carti.»
Suddeutsche Zeitung – Germania
«O cometa pe cerul literaturii poloneze.»
Le Monde – Franta
«Alba ca Zapada si rosu bolsevic este chintesenta generatiei pierdute a Poloniei, dezvaluind o proza la fel de dura si ciudata ca o calatorie in adancurile Raului. Perspectivele interioare au o putere devastatoare, astfel incat nici macar o scufundare in apa sfanta nu ar tine deoparte puterea demonica pe care acestea o degaja.»
De Morgen – Belgia
«Iconoclast si provocator, aproape blasfemic.»
Libération – Franta
«De departe cea mai buna dintre toate cartile noi scrise in ultimele decenii in Europa despre tanara generatie pierduta.»
Vrij Nederland – Olanda.
