Aplicațiile de dating: succes sau eșec pentru relațiile de iubire?
În Cartea pe care vrei sa o citească toți cei pe care îi iubești psihoterapeuta Philippa Perry abordează una dintre cele mai disputate subiecte ale timpurilor actuale, respectiv provocarea găsirii unui partener în epoca relațiilor și a întâlnirilor online. Apariția platformelor și aplicațiilor de dating au distorsionat, în opinia sa, dinamica alegerilor. Dar nu au schimbat nevoile profunde, cum ar fi cea a conectării autentice și a intimității. Doar le-a pus în planuri opuse, de multe ori, conducând spre confuzie, scăderea stimei de sine și blocaje emoționale.
„Cartea pe care vrei sa o citească toți cei pe care îi iubești (și poate câțiva dintre cei pe care nu-i iubești)”, recent publicată în România, la Editura Trei, în colecția Psihologie practică, are la bază tema relației și iubirii pornind de la întrebările pe care autoarea, colaboratoare a publicației Observer Magazine, le-a primit la adresa redacției sau pe email pentru rubrica sa, Ask Philippa.
Cum găsești partenerul perfect, mai ales în lumea de azi a întâlnirilor online?
Una dintre cele mai importante pentru cititorii săi și, de altfel, numărându-se printre cele mai frecvente întrebări primite, a fost cea referitoare la cum găsești partenerul perfect, mai ales în lumea de azi a întâlnirilor online. În acest context, aplicațiile de dating pot fi privite deseori fie cu așteptări mari, ca locul unde se află un potențial partener ideal, fie pentru întâlniri de scurtă durată, cu negarea implicării emoționale de orice fel. „Suntem ființe relaționale, iar dacă negăm acest lucru, ne punem singuri în pericol”, este de părere Philippa. „Cu toții ne dorim să simțim că aparținem, poate unei familii, unui proiect, unei comunități sau unei alte persoane și, implicit, acest lucru se întâmplă și ne împlinește doar dacă ne implicăm emoțional”.
Un alt pericol, care stă în calea conectării, în astfel de medii, este fenomenul comparației indus de aplicațiile de dating. Alături de numărul mare de profile între care se fac aceste comparații, pe baza unor criterii care nu sunt, cel mai adesea, definitorii pentru o relație semnificativă pe termen lung. „E greu să-ți asumi un angajament în vremurile de azi ale întâlnirilor pe internet, deoarece avem o infinitate de alegeri la dispoziție. Când ne decidem să alegem ceva, totodată încheiem ceva („cide“ vine din latinescul caedere, care înseamnă să ucizi sau să dobori), iar asumarea angajamentului relațional față de o persoană înseamnă să excluzi posibilitatea unor alte alegeri”, punctând astfel și alte două fenomene: cel al indeciziei, în căutarea perfecțiunii, sau cel al nemulțumirii persistente despre alegerea făcută, dintr-o plajă (prea) largă de opțiuni.
„Uneori oamenii încearcă să se ferească de greșeli evitând să își asume o decizie”
Ea pornește în aceste concluzii de la un experiment făcut de psihologul Barry Schwartz, care a studiat cât de mult alegerile pe care le facem din ce avem la dispoziție influențează modul în care ne simțim în legătură cu deciziile pe care le luăm. Cercetările acestuia au arătat că atunci când oamenii au șase ciocolate din care să aleagă, se decid rapid și sunt mulțumiți de alegerea făcută. Când au o sută din care să aleagă, majoritatea nu optează pentru prima variantă care le-ar plăcea, ci se chinuie să aleagă din toate. Și, când în cele din urmă aleg una, sunt mult mai puțin mulțumiți de alegere decât persoanele care au avut de ales doar din șase.
În acest caz, al alegerilor, „uneori oamenii încearcă să se ferească de greșeli evitând să își asume o decizie, dar indecizia este tot o alegere care are consecințele ei. Evident, oamenii nu își doresc să ia decizii greșite, dar această teamă de a nu greși s-ar putea materializa într-o lipsă de implicare”. Iar implicarea sau altfel spus angajamentul este primul dintre cele mai importante criterii pentru a da șansă unei relații și a construi o conexiune cu celălalt. Fără o astfel de implicare, o relație are foarte puține șanse să funcționeze, pentru că, spune autoarea, în loc să îți rezolvi problemele, ai mai multe șanse să fugi.
Al doilea criteriu este asumarea responsabilității pentru propriile sentimente, în loc să te gândești că responsabilitatea este a partenerului tău. Al treilea criteriu este timpul, care contribuie la cunoașterea partenerului și la ajustarea reciprocă pentru a construi o relație în care iubirea are spațiu să crească, pe termen lung.
Apariția anxietății legate de felul în care suntem văzuți poate adesea să stea în calea creării unei relații
În ceea ce privește perfecțiunea, ea explică faptul că începând cu crearea unui profil în aceste aplicații, până la evaluarea altor profile, acest context favorizează apariția anxietății legate de felul în care suntem văzuți. Și care poate adesea să stea în calea creării unei relații.
De aceea, le propune celor care care merg la întâlniri și se confruntă cu astfel de temeri și cu presiunea de a fi o persoană perfectă, să nu se mai agațe de perfecțiune, ci mai degrabă să-și dea voie să fie mai relaxați pe acest subiect. „Gândește-te la iubire ca la ceva ce faci tu, nu ca la ceva care te ia pe sus. Fă mai puțin efort și nu trata întâlnirea ca pe un interviu pe care trebuie să-l susții sau ca pe o sarcină de îndeplinit. Fii deschis, fii tu însuți și fă-ți o prioritate din a te simți bine, a dori să cunoști și a-i lăsa pe alții să te cunoască”, încheie Philippa Perry.
Ocupând locul 1 în categoria „Bestseller” a publicației Sunday Times, Cartea pe care vrei sa o citească toți cei pe care îi iubești este dedicată de autoare tuturor celor care iubesc și se străduiesc să-și depășească suferințele din trecut în căutarea împlinirii. Philippa Perry este psihoterapeută, consilier pe probleme sentimentale la revista The Observer, scriitor liber profesionist și prezentator la radio și televiziune.
Cartea sa dedicată părinților, Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri, care s-a situat pe locul 1 în topul celor mai bine vândute cărți ale ziarului Sunday Times, a fost publicată în 2020 la Editura Trei. A mai scris, de asemenea, volumul „How to Stay Sane (The School of Life)” și „Couch Fiction: A Graphic Tale of Psychotherapy”, ilustrată de fiica sa, Flo Perry.
