Cecilia Stefanescu il prefera pe Gombrowicz
Ce om nu tanjeste amarnic dupa anii pierduti ai tineretii? Si ce scriitor nu ar da o bucatica din fiinta sa metafizica pentru a se transforma in poetul varstei de aur spre care cu totii privim cu jale? Scriitorul meu preferat este Witold Gombrowicz.
Dar, pana sa vorbesc despre scriitor, as spune cateva cuvinte despre imaginea lui: mult dupa ce l-am citit, am dat intamplator de o poza. Un copil la 3 ani. Un Witold mic, de o frumsete cruda, androgina, imbracat intr-o rochita cu gulerul crosetat, din macramé, cu o privire transparenta, in reverie, stand proptit intr-un cot de balustrada de piatra, gratios, dar si constient de propria-i splendoare.
Multi vor spune ca prefera Ferdydurke, dar mie cel mai mult mi-a placut Pornografie. Nu va lasati pacaliti de titlu, pentru ca, mai mult decit sexualitate, acolo e cruzime si neindurare. Am citit-o intr-un moment potrivit, spre sfirsitul studentiei, cand ajunsesem sa pretuiesc ideea de tinerete, pentru ca simteam cum incepuse sa mi se prelinga printre degete, incet, ca o melasa.
Mi-a placut cartea asta, pentru ca mi-a redeschis pofta de povesti grandioase despre dragoste, moarte si neputinta, la varsta culturala la care astfel de cuvinte par sa nu insemne nimic. Am citit-o o singura data, dar in gand am recitit-o de sute de ori. Drept dovada, omagiul pe care puteam sa i-l aduc a fost de a-mi incepe propria carte despre tinerete cu vorbele ei: „Inferior, pentru ca e tanar. Rau, pentru ca e tanar. Senzual, pentru ca e tanar. Trupesc, pentru ca e tanar. Distructiv, pentru ca e tanar. Si in aceasta tinerete – demn de dispret“.
Cecilia Stefanescu
de citit:
Pornografie
Edutura RAO, 2007
Doi barbati in varsta, Witold si Fryderyk, sunt autorii si martorii degradarii relatiilor interumane. Ei incep sa reconstruiasca realitatea. Experimentul lor se aplica pe doi adolescenti ce par a fi facuti unul pentru altul. Batranii isi propun sa-i apropie, in pofida faptului ca intre ei nu exista nici o atractie sentimentala. In cele din urma, tensiunea presarata cu cadavre „se risipeste in nimic”….
