Daca scrii doar pentru surpriza de la final, aleluia!

Am scris Tandru si rece dintr-o intamplare. Ioana Bogdan, o poeta misto, castigase un concurs de manuscrise la Cartea Romaneasca si, cum tot mergea pe acolo, a fost intrebata daca nu stie pe cineva cu un roman bun in pregatire. Ea m-a numit pe mine, desi era constienta ca n-aveam picior de roman prin casa.

Asa ca a trebuit sa ma apuc de scris ca un Ferrari. Ziua scriam pe unde apucam: la munca, in autocar, in tren etc, iar noaptea scriam in pat, visand. La editura tot spuneam ca fac retusuri, dar, de fapt, eu scriam ca apucatul. Emotiile la predare au fost imense. Insa editoarea, doamna Madalina Ghiu, posesoarea unui colosal simt al umorului, m-a sunat entuziasmata peste cateva zile. Eram deja cu cortul in Vama Veche si stateam la coada la clatite – in slip.

Scrisul ma seaca. La propriu! Pentru ca din meseria de critic literar am invatat ca nu trebuie sa plictisesti cititorul. Asa ca incerc sa torn explozie in fiecare fraza. Cand cineva deschide cartea la intamplare, intr-o librarie, sa nu-si poata desprinde ochii de acolo. De la Ion Creanga am invatat lectia intensitatii cuvantului. Apoi, pentru ca imi respect cititorii, ma zbat sa-i surprind mereu, sa le pun mintea pe bigudiuri. Ador pistele false. De asta si finalul parodic si neasteptat al romanului, care pe unii i-a delectat, pe cei mai multi, insa, i-a enervat.

Unii scriitori, ageamii, se supara daca un cronicar le da in vileag deznodamantul romanelor. Tampenie mai mare nici ca exista! Daca scrii doar pentru surpriza de la final, aleluia! niciodata nu vei fi re-citit. Asa sunt romanele politiste: un fel de lectura periculoasa, dar cu prezervativ. Or, tinta mea e sa fiu recitit.

De aceea scriu comic despre fapte tragice sau ipocrite. Exagereaz, umflu si pocesc! Iese un balci tandru si nebun, in care razi si plangi, dar mai ales gandesti. Repede! Romanele mele nu sunt pentru minti grase si conformiste. De aceea, mai toti cunoscutii mei ma roaga sa nu-i transform in personaje. Le-am zis: imediat dupa ce am publicat un roman, vreo doi ani nu mai aveti treaba. Sunt atat de stors, incat creierul mi se relaxeaza. Dar dupa intervalul asta, devin periculos: incep sa adun, inconstient, material pentru viitorul roman. Deci atentie ce-mi povestiti despre voi! Sigur o sa iasa de trei ori mai caraghios!

Felix Nicolau

De citit: