Debut editorial: Sorin Lucaci, „Revolta ingerilor”

Revolta ingerilor Autor: Sorin Lucaci Editura Vinea, 2009 „Premiile Vinea”, editia a XVIII-a, Bucuresti – 2009 Volum distins cu Marele Premiu pentru debut in poezie Coperta: Foto de Ovidiu Tutunaru Cuvant inainte: Serban Foarta Postfata: Mihail Galatanu

 Colegul nostru, Sorin Lucaci, s-a hotarat, in sfarsit, sa publice. Astazi, 18 iunie, la ora 19.30, va avea loc lansarea volumului sau de poazie, „Revolta ingerilor”, la standul Editurii Vinea, D44, Pavilionul 17, din cadrul Targului Bookfest.

Asistam, in fond, la un dublu debut: al poetului, dar si al autorului fotografiei de pe coperta, de altfel, devotat sustinator al poetului.

 Cuvant inainte

„Genul proxim” al poemelor lui Sorin Lucaci pare a fi, schimband ce-i de schimbat, in lirica din urma a lui A. E. Baconky.
De unde, o anume eleganta (greu compatibila, ba chiar deloc, cu poezia mizerabilista, nu o data, pana la oralitatea „boschetara” si stercoralitatea ca atare, a multora din propria-i generatie); o linie melodica la antipodul, in genere, al disonantei si al vacarmului discotecar; un rafinament aristocrat; ba chiar o nobila pretiozitate ce debuseaza, uneori, in manierism (termen de luat, aici, in acceptunea-i pozitiva).
Sub un titlu anatole-francian, poetul nostru – care, chiar cultivad sarcasmul, o face, daca vreti, baconskiamente, adica stilizat, stilat si, mai cu seama, distilat, – publica, indeobste, versuri cvasi-calofile, in care muzicii rap i se prefera Mozart, iar tatuajului mural, Watteau.
Serban Foarta

Mozartiana

si iarasi 1773
de asta data mult mai la nord si mult mai frig
catedrala sfantului stefan din viena vazuta noaptea e superba
“urcati cele 343 de trepte ale turnului catedralei si delectati-va cu o priveliste
minunata!”
dar era frig si nu mai simteam aroma doiului de trefla undeva in aer
eu eram baiat bun in timp ce tu faceai pe nebuna pe gratis
aveai ochii verzi in traducere tiroleza
in timp ce eu aveam sireturi albastre la pantofii albi
reincepe muzica pe alte note cu debussy si ravel
si noua ni se pare ca a fost intotdeauna la fel
nimic nu s-a schimbat
asteptam linistiti si cuminti sa cada zapezile din tirol
peste tamplele reci ale unui “flaut fermecat”

(din volumul „Revolta ingerilor”)

Sorin Lucaci: Ars moriendi sau Regele Macelar al Strazilor

Pe Sorin Lucaci l-am cunoscut in toamna anului 1995. Eram la o lungime de vreo doua sau trei birouri unul de celalalt. Lucram in concernul de presa RINGIER, eu, la CAPITAL, el la Marketing, intr-un alt departament al unei firme „multinationale”.
[…] Poezia lui Sorin Lucaci era si este o mostra „avant la lettre” de minimalism. Prin anii anteriori lui 1994, pe cind scria el aceste poeme, nici nu era vorba, inca, la noi, despre „minimalism”. Asa ca el, nouazecist sau douamiist ( dupa acest debut, cum vreti!), Sorin Lucaci este primul nostru minimalist. Fara sa fie constient de asta. Neasumat.
[…] Una dintre marile calitati ale poeziei sale este ca ramine, cumva, rezistenta peste timp, poeme care au fost scrise acum cincisprezece sau douazeci de ani spun ceva si acum cititorului, ceea ce ma indreptateste sa sper ca va reusi sa reziste inexorabilei eroziuni a timpului, lucru care este, poate, cel mai mare succes cu putinta.
Mihail Galatanu