Filip Florian recomanda ”Pe Donul linistit”
Fiindca tot nu e limpede cine a scris minunatia asta de carte (desi, pe coperta tuturor editiilor si in toate limbile in care a fost tradusa, apare numele lui Mihail Solohov), ar fi fost grozav ca eu sa fiu autorul „Donului linistit”. E un vis ticnit si, fireste, e unul din regretele mele suave, dar nu stanjenitoare.
Am citit romanul acesta de trei ori, intotdeauna cu sufletul la gura, prima data uitand sa mananc si sa beau apa, prefacandu-ma ca nu-i aud pe prietenii mei (cu strigate de pusti, nu de sirene), care ma chemau afara, la fotbal, la fabuloasele meciuri dintre echipele blocurilor D 13 si D 14.
Din vraja celor o mie de pagini, ma urmaresc povestile aiuritoare, iubirile, blandeturile si cruzimile, tumultul corurilor cazacesti, zanganitul armelor si fornaitul cailor, mirosul campurilor jilave, acreala muraturilor peste atata vodca. Sunt indragostit iremediabil de Axinia, iar, ori de cate ori ma gandesc la Daria, ma cuprinde cu regularitate tristetea. Despre Grigori Melehov nu stiu ce sa spun nici in ziua de azi, poate doar ca pendularea lui intre armata alba si cea rosie seamana cu marile pendulari ale omenirii, din secolul trecut.
Din nefericire, fiindca e ruseasca, fiindca depaseste binisor mia de pagini, fiindca reda sfasierile Revolutiei din Octombrie, fiindca, fiindca si fiindca, Donul linistit lipseste astazi din librarii. E soarta jalnica a unor bijuterii literare, de care mai au parte, asa, la o repezita numaratoare, Calatoria diletantilor a lui Bulat Okudjava si Cevengur a lui Andrei Platonov.
Interviu realizat de Iuliana Alexa
Foto: Mircea Struteanu
de citit: Romane de Filip Florian, unul dintre cei mai tradusi scriitori romani actuali |
Zilele regelui |
Degete mici |