Florin Lazarescu il prefera pe Laurence Sterne

In copilarie, tanarul Laurence s-a facut remarcat prin miracolul de a fi scapat nevatamat din vartejul unei roti de moara. Pe la unsprezece ani, cand a fost dat la scoala, a iesit in evidenta prin aceea ca si-a scris numele, cu litere de-o schioapa, pe tavanul proaspat varuit.

Dupa 1738, cand a fost numit preot intr-un tinut mlastinos de langa York, Sterne era recunoscut pentru cuviosenie, prin aceea ca picta, canta la vioara sau isi lasa bine credinciosii sa astepte predica, in timp ce el pleca la vanatoare.

Precum copilul care a supravietuit miraculos din vartejul morii, romanul acestuia a ajuns intreg si nevatamat pana in zilele noastre, scapand din valturile criticilor literari si ale tuturor celor care i-au reprosat «imoralitatea» sau lipsa de calitate a povestirii.

Care-i povestea romanului? Nu-i niciuna asa cum ne-am astepta. Principala grija a lui Laurence Sterne nu este sa ne povesteasca aventuri (desi avem parte si de asa ceva, unele de-a dreptul picante), ci sa scrie «o istorie a ceea ce se petrece in mintea omeneasca». Pana sa faca un pas, unui personaj ii trec prin cap ganduri care se insira pe zeci de pa­gini.

Nu-i o carte usor de citit, dar, odata ce te-a prins, dove­des­te ca merita si in zilele noastre.

de citit: Viata si opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman Polirom, Iasi, 2004 Un roman vizionar, care a dat un ton si o directie cu totul noi literaturii. Pana si scriitorii moderni si sofisticati de azi ii admira tehnica.