Fragmente de Apocalipsa
Fragmente de Apocalipsa, publicata in 1977 si recompensata cu prestigiosul Premiu al Criticii, este o scriere despre procesul scriiturii, un jurnal de creatie, o savuroasa parodie a tuturor „ismelor“, care ia in raspar conventiile literare, fixatiile, prejudecatile autorilor si, deopotriva, pe cele ale cititorilor de romane.
Fragmente de Apocalipsa, publicata in 1977 si recompensata cu prestigiosul Premiu al Criticii, este o scriere despre procesul scriiturii, un jurnal de creatie, o savuroasa parodie a tuturor „ismelor“, care ia in raspar conventiile literare, fixatiile, prejudecatile autorilor si, deopotriva, pe cele ale cititorilor de romane.
Spre deosebire de alte carti ce apartin aceluiasi curent, Fragmente de Apocalipsa nu este insa o constructie intelectuala seaca, un joc literar artificios si complicat, menit doar sa puna in valoare ingeniozitatea si eruditia scriitorului. Romanul lui Torrente Ballester propune personaje si situatii vii, emotionante si seducatoare, o lume tratata, in acelasi timp, cu ironie, umor si o adanca intelegere a celor omenesti.
Un romancier batran inventeaza un ravasitor personaj feminin, cu care sa imparta patul si ideile literare; vikingii invadeaza capitala Galiciei, in plin secol XX, deghizati in indieni americani; un arhitect medieval, aflat in blocaj de inspiratie, calatoreste in viitor pentru a-si vedea opera terminata si apoi se intoarce in vremea lui pentru a o incepe. Acestea sunt doar cateva dintre evenimentele stranii si comice ale povestii spuse de Torrente Ballester intr-un discurs invaluitor, care jongleaza abil cu mai multe tonalitati si paliere stilistice.
Gonzalo Torrente Ballester (1910–1999) este unul dintre cei mai interesanti reprezentanti ai tendintei hibride, experimentalo-postmoderne, ce s-a manifestat in romanul spaniol, cu precadere in deceniul al optulea si la inceputul deceniului al noualea ale secolului XX.
Nascut la Galicia in 1910, Torrente Ballester s-a impus in principal ca autor de romane si povestiri, dar si ca jurnalist, eseist si critic de teatru. A trait la Madrid, la Pontevedra si in America, unde a petrecut sapte ani ca profesor de literatura spaniola.
Dupa intoarcerea in Spania, a lucrat ca profesor intr-o scoala din Salamanca, oras in care s-a stins din viata in 1999.
Mult apreciat si celebrat pentru creatia sa, el a fost ales membru al Academiei Regale Spaniole in 1975, iar in 1985 i-a fost decernat Premiul Cervantes.
