Gandul intemnitatului este si el prizonier

“Dimineata ce sa cauti la un detinut? Cutite? Asa ceva nu se scoate din lagar, ci se aduce acolo. Cel mult, trebuie sa vezi de n-a luat vreunul cu el provizii, vreo doua-trei kile, cu gandul sa evadeze. A fost o vreme cand se temeau atata de codrul asta de paine de la pranz, de doua sute de grame, c-au dat un ordin: fiecare echipa sa aiba o ladita de lemn unde sa tina toata painea echipei, orice farama sa se adune de la oameni.

Greu de spus ce castig urmareau sa scoata din toata povestea asta, mai degraba o faceau ca sa-i chinuie pe detinuti, sa aiba, sarmanii, o grija in plus: musca cat musti din tainul tau, apoi pune-i restului semn si baga-l in ladita. Oricum, bucatile alea seamana intre ele, toate sunt aceeasi paine, de fapt, si-apoi, cat mergi pe drum, framanta-te si chinuieste-te cu gandul ca poate-ti schimba careva bucata, cand te-ntorci, ia-te la harta, ba uneori chiar la bataie cu unu’ sau cu altu’. Numai ca odata au evadat trei de pe santier cu un camion, luand cu ei o ladita dintr-astea cu paine. S-au dezmeticit atunci sefii si cu topoarele au facut tandari toate laditele la corpul de garda. N-are decat sa-si pastreze fiecare tainul lui.

Mai trebuia sa cerceteze dimineata daca nu cumva s-a imbracat vreunul cu haine civile pe dedesupt. Pai doar toate hainele civile le-au fost luate demult si li s-a spus ca n-or sa le recapete decat in ziua eliberarii. Iar din lagarul asta inca nimeni n-a apucat sa se elibereze pana acum.

Si sa se mai verifice daca n-au vreo scrisoare, s-o transmita prin vreun angajat. Dar de-ar fi sa cauti scrisoare la fiecare, nici pana la amiaza nu ispravesti.

Dar uite ca Volkovoi a racnit, a dat nu stiu ce ordin anume si gardienii si-au scos repede manusile, le-au poruncit detinutilor sa-si desfaca pufoaicele (in care fiecare si-a pitit caldura din baraca), sa-si descheie camasile si da-i, pipaie cu degetele daca nu cumva au tras pe ei vreo buleandra mai mult fata de cele ingaduite. Un detinut are dreptul la doua camasi – una de piele, una deasupra – iar restul, jos! Echipele ce-au apucat sa treaca – norocul lor, unele au iesit pe poarta, iar restul despoaie-se. Cine avea pe el ceva in plus se dezbraca acolo, pe loc, in ger!

Suhov n-avea pe el decat bulendre cazone, na, pipaie – propria piele si sub ea, sufletul, dar la Cezar au notat o camasa de barchet, iar la Buinovski, cica, o vesta sau un fel de brau.

Gandul intemnitatului este si el prizonier, se tot roteste in loc, mereu in acelasi cerc: n-o fi dat careva de painea din mindir? Seara, la cabinetul medical, i-o da doctorul scutirea? Si cum s-a invartit Cezar sa puna mana pe lucrurile lui calduroase? “

Alexandr Soljenitin, O zi din viata lui Ivan Denisovici

Dupa ce am citit aceasta carte, am simtit cu adevarat binecuvantarea unui acoperis deasupra capului, a unei haine calduroase si a „painii noastre cea de toate zilele”.

de citit:
O zi din viata lui Ivan Denisovici
Alexandr Soljenitin
Editura Humanitas, 2000
Traducere: Nina Grigorescu

Veti citi cartea in cateva ore. Veti trai in ea. Veti fi prizonieri o zi intreaga intr-un lagar din Siberia. Veti supravietui: va fi o zi senina, aproape fericita.

Ziua incepe la 5 dimineata. Geamurile sint captusite cu gheata de doua degete grosime si baraca e albita, pe dinauntru, de promoroaca. Ivan Denisovici se trezeste in sunetele unui ciocan lovit de o bucata de fier. Intre desteptare si stingere, viata e o continua aventura: o serie de probe, de „munci“ pentru care ai nevoie de rezistenta, de curaj si de noroc.

Daca scapi de carcera, daca nu te imbolnavesti, daca reusesti sa-ti ascunzi cate o bucata de paine sau cate o unealta, daca nu devii turnator si nici „sacal“, ai trecut incercarile. Ivan Denisovici le-a trecut de 3653 de ori…
(Prezentarea editurii)

Aleksandr Soljenitin
–  Romancier si istoric rus, s-a nascut la 11 decembrie 1918 la Kislovodsk.
–  A luptat în cel de-al doilea razboi mondial.
–  In 1945 a fost arestat pentru ca scrisese o scrisoare in care il critica pe Stalin si a petrecut opt ani in inchisoare si in lagare de munca fortata, apoi inca trei ani in exil.
–  In 1970, i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatura.
–  A incetat din viata la data de 3 august 2008, la Moscova.