Ioana Parvulescu il prefera pe Rilke

In 1875 s-au nascut trei dintre oamenii de cultura care, pot spune aproape fara metafora, mi-au marcat viata: Thomas Mann (in ziua de 6 iunie, la L¼beck), Carl Gustav Jung in 26 iulie, intr-un canton elvetian, la Keswil, si Rainer Maria Rilke, in 4 decembrie, la Praga.

Pentru ca prozatorul, laureat al Premiului Nobel, si psihanalistul sunt oricum mai cunoscuti si mai citati, simt nevoia sa vorbesc acum despre poet, care a si iesit primul din scena, la 29 decembrie 1926.

Se implinesc asadar, anul acesta, 101 ani de la moartea lui. Miracolul este ca poemele sale, de o originalitate cu adevarat izbitoare, nu s-au prafuit deloc de atunci. Sunt oameni care colectioneaza volume de Rilke si le tin in raftul bibliotecii ca pe mari comori. Versurile lui sunt stiute pe dinafara, de generatii, dar cu toate acestea nu s-au cliseizat, n-au devenit „slagar“.

Si cum ar putea deveni cliseu un poem taiat atat de adanc in poezie, cum e acesta: Der Tod ist groŸ./ Wir sind die Seinen / lachenden Munds./ Wenn wir uns mitten im Leben meinen, /wagt er zu weinen / mitten in uns.

Adica: Moartea e mare./Noi pe-a ei fata/vesela gura. Miezul de viata cand ne rasfata/plange-ndrazneata: miez de faptura.

Rilke e o varsta a poeziei. Fericiti cei care o ating.

De citit: Cantul de iubire si moarte al stegarului Christoph Rilke Editura Paralela 45 Scris in 1899 si tiparit in 1906, Cantul de iubire si moarte al stegarului Christoph Rilke este o oda inchinata iubirii si eroismului, cu puternice accente de impre­sio­nism, redate muzical. Versiune bilingva, germana si romana.

.