Jurnalistul Johann Hari vorbește despre cauzele și soluțiile lipsei de concentrare

Decembrie, luna cadourilor și a magiei sărbătorilor este, în realitate, una dintre cele mai stresante și epuizante, pentru foarte mulți oameni, la nivel mondial. Deși, în mod anticipativ, perioada sărbătorilor este așteptată cu bucurie și este asociată cu relaxarea și odihna, ea are de multe ori efectul și consecințele opuse. Pe lângă factorii de stres de ordin financiar, timp, trafic, pregătiri, cadouri etc., un rol important în epuizarea mentală și în nivelul ridicat de depresie îl poate avea și expunerea repetitivă la conținutul „perfect” de sărbători al rețelelor de socializare. Dr. Meghan Marcum, psiholog clinician la AMFM Healthcare, explică faptul că social media „creează în mod constant un spațiu în care ne comparăm, ne oglindim și ne judecăm pe noi înșine în raport cu ceilalți” și de care nu ne mai putem desprinde așa ușor. Mai ales când nevoile de integrare, validare, relaxare sau apropiere umană se identifică prea mult cu lumea virtuală. Sau atunci când acestea cresc, în perioade mai vulnerabile emoțional, în lipsa celor dragi, precum cele ale sărbătorilor. Și când reprezentarea fericirii pe feedurile rețelelor de socializare îmbracă hainele unor imagini perfecte din vieți fragmentate, pozate în decoruri idilice și atent selectate.

Pe lângă mesajul acoperit de filtrele fiecărei rețele în parte care, spune jurnalistul Johann Hari, poate adânci sentimentul de inadecvare și neadaptare în viața reală, el mai atrage atenția asupra unui aspect care îi afectează deopotrivă pe adulți, pe tineri și pe copii. Comparativ cu lectura unui text tipărit, a unei cărți, acest mecanism de lume fragmentată și de modalitate de a recepta informațiile, la care alegem să ne expunem creierul din ce în ce mai mult, ne schimbă și ne influențează într-un mod profund negativ. De la imposibilitatea de ne mai putea concentra pe perioade mai îndelungate sau de a ne mai relaxa, până la diminuarea capacității de a simți și oferi empatie, afirmă autorul celui de-al treilea bestseller New York Times, Hoții de atenție. De ce nu te poți concentra, recent publicat la Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”.

Ce se întâmplă cu mintea noastră când citim o carte versus când dăm „scroll” pe feeduri? Citirea cărților, într-o manieră liniară, concentrându-ne pe un singur lucru, pe o perioadă mai mare de timp, ne creează „starea de flux”, o stare extrem de benefică minții și creierului nostru, „cea mai reală și profundă formă de atenție umană”, precizează Hari. Care ne ajută să devenim mai concentrați pe o activitate a momentului prezent. Și nu doar atât, ci și mai creativi, mai plini de energie, mai împliniți și fericiți, implicați în activități cu sens și scop. Opusul ei este dat de cititul pe ecrane, după cum a descoperit Anne Mangen, profesoară la Universitatea Stavanger din Norvegia, specializată în didactica scris-citit.

Intervievată de jurnalistul care a parcurs 50.000 de kilometri pentru a sta de vorbă cu nu mai puțin de 250 de experți care studiază consecințele pierderii atenției și concentrării, ea a declarat că, potrivit studiilor sale, acum „suntem mai predispuși să scanăm și să trecem cu ușurință mai departe atunci când citim pe ecrane – ne trecem privirea rapid peste informații pentru a extrage ce avem nevoie”. Astfel, parcurgem și percepem informația într-un mod diferit, în salturi maniacale, sărind de la una la alta. Această scanare are însă repercusiuni, atât în felul în care lecturăm ulterior pe hârtie, cât și în modul în care stocăm informații. Unul dintre aceste efecte adverse, susținut prin dovezi științifice de 54 de studii conduse pe această temă, este reprezentat de „inferioritatea ecranelor”: oamenii care au citit aceleași informații de pe ecrane, față de cei care au ales varianta tipărită, nu doar că și-au amintit mai puține date, dar au și înțeles mai puțin din ce au citit. De exemplu, expune Hari, discrepanța devine foarte mare și este echivalentă, pentru copiii de școală primară, cu progresul pe două treimi de an în ceea ce privește competențele de scris și citit, câștigate din lectura fizică. „Prăbușirea lecturii este, într-un fel, un simptom al atenției noastre atrofiate, dar și o cauză a acesteia”, iar una dintre cele mai complexe forme de atenție pe care o avem, și cea mai prețioasă, este empatia. Iar aceste tipuri de lectură o influențează dramatic.

Ce legătură există între dezvoltarea empatiei și modalitatea de a citi? Lectura, în special de ficțiune, creează o formă specială de conștientizare, spune Hari citându-l pe Raymond Mar, profesor de psihologie la Universitatea din Toronto. Una în care atenția este prezentă în dublu sens, în exterior, la cuvintele de pe pagină, și în interior, stimulând imaginația. Mintea lucrează, rând cu rând, exersează, caută să înțeleagă rolul și motivațiile personajelor într-o poveste de ficțiune. „Este un fel de antrenament. Probabil că folosim aceleași tipuri de procese cognitive pe care le-am utiliza și pentru a-i înțelege pe semenii noștri adevărați din lumea reală”, apreciază Mar. În plus, acesta a descoperit că, potrivit studiilor sale pe subiect, „cu cât unui copil i se citesc mai des povești – uneori aleg mai mult părinții decât copilul -, cu atât mai priceput va fi acel copil să citească emoțiile oamenilor. Aceasta sugerează că experiența poveștilor chiar dezvoltă empatia”.

Ce se întâmplă în utilizarea rețelelor sociale cu empatia noastră? Se fragmentează și se micșorează, asemenea imaginilor și poveștilor expuse pe rețele sociale, la care tinerii și copiii sunt expuși de la vârste din ce în ce mai fragede, indiferent de forma acestora. Pentru că ei se expun frecvent la un conținut scurt, într-un mod frenetic și haotic. Acesta nu mai activează, ca în cazul lecturării unui conținut mai lung și mai profund, cum ar fi o poveste complexă, aceleași capacități cognitive de înțelegere și identificare. „În plus, internalizăm tonul vocilor la care suntem expuși. Dacă te expui unor povești complexe despre viețile interioare ale altor oameni pentru perioade lungi, acest lucru îți va remodela conștiința. Și tu, la rândul tău, vei deveni mai receptiv, mai deschis și mai empatic. Dacă, în schimb, te expui ore în șir la țipetele și furia care predomină în rețele de socializare, gândurile tale vor începe să fie modelate aidoma. Vocile tale interioare vor deveni mai necizelate, mai zgomotoase, mai puțin capabile să asculte gândurile blânde și tandre.”

Pe lângă aceste probleme și cauzele lor, autorul oferă cititorilor săi încredere, dar și soluții. Încredere că oamenii își pot recupera atenția și concentrarea, dacă sunt hotărâți să lupte pentru ele. Și să descopere soluțiile pe care el le expune cu multă compasiune. Atât cele legate de starea noastră de prezență și de dependență a ecranelor, cât și cele care oferă alte perspective asupra depresiei, în Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare, a doua sa carte, numită de British Journal of General Practice, „una dintre cele mai importante ale perioadei recente”. Ambele pot fi nu doar lecturi relaxante și cadouri inspirate de sărbători, ci și un nou început.

Cei care vor să-l asculte și să îl vadă față în față pe renumitul jurnalist vor avea ocazia pe 3 iunie 2023, când Johann Hari va veni pentru prima dată în România, la Cluj-Napoca. El va vorbi, în cadrul seriei de conferințe și workshopuri The Inner – Mapping Inside, despre „Cum depășim anxietatea și depresia prin apropiere umană”.

Johann Hari este jurnalist și autor a trei bestselleruri New York Times, traduse în 38 de limbi/ Este, de asemenea, și producător executiv al filmului „The United States Vs Billie Holiday”, recompensat cu 11 premii și 25 de nominalizări, printre care și o nominalizare la premiile Oscar, și al unui serial în opt părți. Ambele sunt bazate pe prima sa carte, despre cauzele și soluțiile adicțiilor, „Chasing the Scream. The First and Last Days of the War on Drugs”.