O călătorie dureroasă: „Băiatul meu frumos. Lupta unui tată cu dependenţa fiului său”
Băiatul meu frumos. Lupta unui tată cu dependenţa fiului său„În societatea noastră, dependenții sunt priviți ca având mai degrabă o deficiență de caracter decât o boală gravă”, afirmă David Sheff, autorul cărții „Băiatul meu frumos”
Povestea unui tată și a fiului său în lupta pentru supraviețuire cu simptomele, perioadele de abstinență și recăderile cauzate de consumul de droguri este expusă de scriitorul David Sheff cu mult realism într-o carte destinată deopotrivă celor care și-au dedicat viața înțelegerii și combaterii depedenței în diferite centre, spitale și intervenții terapeutice, dar mai ales tuturor celor care se luptă zi cu zi cu propria depedență sau cu cea a celor dragi. Deznădejdea, furia, neputința, vinovăția, alături de speranță și iubire sunt emoții cât se poate de reale și fac parte din viața autorului și a fiului său, Nic, căruia metamfetamina, pe lângă alte droguri, i-a răpit mulți ani, iar consumul acestora l-a apropiat de foarte multe ori de moarte.
Povestea tuturor celor care s-au luptat sau se luptă pentru supraviețuirea proprie sau a unei persoane iubite
Volumul Băiatul meu frumos. Lupta unui tată cu dependenţa fiului său, apărut la Editura Trei, în colecția Psihologia pentru toți, nu este doar povestea unei familii, este povestea tuturor celor care s-au luptat sau se luptă pentru supraviețuirea proprie sau a unei persoane iubite. De-a lungul aceste istorii, compasiunea este cea care le oferă cititorilor un sprijin ce diminuează sentimentul de izolare. Inclusiv în lupta cu prejudecățile și stigmatizarea, așa cum i-au mărturisit autorului mulți cititori și mai ales părinți care i-au scris frecvent de la apariția acestei cărți-mărturie. Care, totodată, aduce două perspective diferite: adicția este o boală, nu o slăbiciune de caracter și are la bază afecțiuni psihologice care, nediagnosticate și tratate, fac aproape imposibilă recuperarea și abstinența.
O realitate în care persoanele cu dependență au o probabilitate mai mare de a ajunge la închisoare decât la reabilitare
Ca patologie, spre deosebire de alte boli, adicția nu este privită cu la fel de multă înțelegere. „Dependența este o afecțiune cu șanse de apariție egale, care-i afectează pe oameni indiferent de situația economică, de educație, de rasă, de așezarea geografică, IQ sau orice alt factor”, precizează autorul. „Prin natura acestei boli, persoanele nu pot face ceea ce din exterior pare o soluție simplă. Să nu bea. Să nu consume droguri. Consumul nu este un act de voință, ci un simptom al bolii, ca și pierderea controlului sau nevoia de a satisface dorința”. Atât cercetările sale, cât și ceea ce a trăit zi de zi, l-au condus pe David Sheff spre o realitate în care persoanele cu dependență au o probabilitate mai mare de a ajunge la închisoare decât la reabilitare și în care 90% dintre persoanele care au nevoie de ajutor nu îl primesc niciodată. Iar cei care primesc tratament intră într-un sistem nefuncțional prin care orientarea este aproape imposibilă.
„În plus de asta, un sfert dintre persoanele aflate în recuperare nu a primit un loc de muncă sau o promovare. Șapte din zece persoane au simțit rușine sau jenă socială. În societatea noastră, dependenții sunt priviți ca având mai degrabă o deficiență de caracter decât o boală gravă”, o perspectivă care duce și la eșecul campaniilor de prevenție și la limitarea sprijinului financiar pentru cercetarea în domeniul dependenței și a accesului la tratamente bazate pe dovezi.
O a doua perspectivă care stă la baza eșecului, expusă de David Sheff în cartea Băiatul meu frumos. Lupta unui tată cu dependenţa fiului său, este legată de incapacitatea diagnosticării și tratării problemelor psihologice și sociale care creează condițiile favorabile pentru dezvoltarea dependenței. „Dependența este o boală complicată care adesea este agravată de tulburările psihologice concomitente. A trăi cu ea este întotdeauna o provocare și uneori un chin. Dar aceste boli pot fi tratate. O spun din nou: nu renunțați la speranță”.
Poate dura doi ani până când creierul unui consumator se recuperează complet
El afirmă că, potrivit studiilor, poate dura doi ani până când creierul unui consumator se recuperează complet. Însă cei mai mulți oameni ajung să consume ca răspuns la tulburări emoționale sau anumite forme de traumă, pentru a diminua suferința, anxietatea, depresia, iar drogul devine o automedicație. Dacă aceste probleme nu sunt abordate, recidiva se poate produce în mod repetat, fără a reuși să atingă perioada de doi ani. Cum a fost și în cazului fiului său, Nic, care suferea de depresie și tulburare bipolară nediagnostitate și netratate după ani de luptă cu depedența, timp în care, în ciuda tuturor eforturilor lui și ale familiei, drogul devenea nu doar cel mai simplu, ci și singurul remediu atunci când se simțea deprimat. Iar când anxietatea devenea insuportabilă, consuma droguri pentru a-și atenua frica și suferința. „De când urmează tratament consecvent pentru aceste afecțiuni psihologice, a rămas abstinent. Când scriu aceste rânduri, Nic este abstinent de 8 ani.”
Despre David Sheff
David Sheff este jurnalist și a scris numeroase articole și cărți despre dependența de droguri. „Băiatul meu frumos” a fost precedată de un articol în New York Times Magazine, „My Addicted Son”, despre care autorul dezvăluie că apropiați ai familiei l-au sfătuit să nu îl publice, după ce l-au citit. În special din cauza temerilor că, după momentul publicării, familia și copilul ar putea fi judecați de comunitate, de vecini, de colegii de școală, de profesori. În urma acestui demers, pe care Sheff l-a făcut cu mult curaj, reacțiile au fost puternice, dar din alt registru. „Ceea ce am observat a fost o imensă revărsare de interes, de ajutor, compasiune și bunătate. M-am conectat profund cu oameni pe care nu îi cunoscusem niciodată”. Volumul a devenit nr. 1 Bestseller New York Times și cea mai bună carte de nonficțiune a anului, potrivit Entertainment Weekly. O adaptare cinematografică a lungmetrajului „Beautiful Boy” a fost produsă după carte de Amazon Studios și Plan B Entertainment, avându-i ca protagoniști pe Steve Carell și Timothee Chalamet.
David Sheff este și autor al cărților„Clean. Overcoming addiction and ending America’s greatest tragedy”, „All We Are Saying”, „Game Over”, „High”, „China Dawn” sau „The Buddhist on Death Row”, despre care Sfinția Sa, Dalai Lama, a scris că „această carte arată în mod grăitor cum, chiar și în fața celei mai mari adversități, compasiunea și grija caldă pentru ceilalți aduc pace și putere interioară”.
El a fondat și programul Beautiful Boy Fund, dedicat sprijinirii tratamentelor de calitate, bazate pe dovezi, pentru tulburările cauzate de consumul de substanțe și a cercetării în domeniul medicinei dependenței.
În 2009, Sheff a fost inclus în Time 100, lista revistei Time a celor mai influenți oameni din lume și a câștigat, de asemenea, un premiu special din partea Asociației Americane de Psihologie pentru „contribuția remarcabilă la înțelegerea dependenței”.
