Originile alchimiei
Lumea a ramas astazi fara mistere; gandirea rationalista are pretentia ca a inteles totul, ca a elucidat totul; stiinta face eforturi de a ne oferi o perspectiva pozitivista si logica despre toate lucrurile si isi extinde determinismul fatal pana spre lumea morala.
Nu stim daca deductiile imperative ale ratiunii stiintifice vor reusi sa constientizeze intr-o zi prezenta divina, care a starnit odinioara atatea discutii si pe care nu am reusit niciodata sa o impacam cu sentimentul nu mai putin imperativ al libertatii umane.
In orice caz, astazi intreg universul material este revendicat de catre stiinta, nimeni nemaiindraznind sa se ridice impotriva acestei revendicari. Notiunile de miracol si de supranatural s-au evaporat ca o prejudecata uitata de timp.
Dar lucrurile nu au stat intotdeauna astfel; aceasta perspectiva pur rationala nu a aparut decat in vremea grecilor si nu s-a generalizat decat la popoarele europene, in special in secolul al XVIII-lea.
La inceputurile civilizatiei, orice cunoastere imbraca o forma religioasa si mistica, deopotriva. Orice actiune era atribuita zeilor, identificati cu astrelexe „astrele”, cu marile fenomene celeste si terestre, cu toate fortele naturii. Nimeni, pe vremea aceea, nu ar fi indraznit sa infaptuiasca o opera politica, militara, medicala, industriala, fara sa recurga la formule sacre, destinate sa induplece bunavointa puterilor misterioase care guvernau universul. *
„Alchimia pretindea ca-i imbogateste pe adeptii ei, procurandu-le aur si argint, dar ii si vindeca de boli, prin tot felul de preparate cu aspect de panaceu universal; in sfarsit, alchimia mai avea menirea de a le procura adeptilor fericirea perfecta, identificandu-i cu sufletul lumii si cu spiritul universal.
Istoria alchimiei este cat se poate de obscura. Este o stiinta aparent fara radacini, care se manifesta aproape imediat, odata cu prabusirea Imperiului Roman, si care se dezvolta pe intreaga perioada a Evului Mediu, in mijlocul misterelor si simbolurilor, fara a iesi din starea de doctrina oculta si persecutata.
Savantii si filosofii care practicau alchimia erau confundati cu nebunii, cu sarlatanii si, uneori, chiar cu sceleratii. Insa aceasta istorie a alchimiei merita a fi abordata prin metodele criticii moderne.
Voi incerca sa patrund misterul originilor alchimiei si sa demonstrez prin ce legaturi se ataseaza ea deopotriva de procedeele industriale ale anticilor egipteni, cat si de teoriile speculative ale filosofilor greci, dar si de reveriile misticilor din Scoala din Alexandria, sau de gnostici.” (Marcellin Berthelot)
Marcellin BERTHELOT (1827-1907), membru al Academiei Franceze, unul din cei mai mari chimisti ai tuturor timpurilor. Din 1854 devine membru al College de France, iar din 1863 membru si secretar perpetuu al Academiei Franceze de Stiinte, succedandu-i lui Louis Pasteur. Membru al American Academy of Arts and Sciences. Conceptia fundamentala care subintinde intrega opera chimica a lui Berthelot a fost aceea ca toate fenomenele chimice depind de actiunea fortelor fizice care pot fi determinate si masurate. El a reusit sintetizarea multor compusi organici din substante anorganice infirmand teoria vitalismului. Opera (selectiv): Les origines de l’alchemie; Introduction a l’etude de la chimie, des anciens et du moyen age; Histoire des sciences: La chimie au moyen age; Science et philosophie.
