Povestea ca alibi

Biografia interioara a Iuniei, personajul central al acestei carti, este de fapt propria mea biografie interioara. As risca sa afirm ca Firesc este, in buna masura, un alibi al propriilor mele esecuri, asadar un roman autobiografic.

Pe vremea cind il scriam, eram tinar inginer stagiar, iar primele mele experiente, in mediul dur si totodata fascinant al profesiei pe care mi-o alesesem, mi-au dezvaluit o lume noua, despre care trebuia neaparat – si urgent! – depusa marturie. Poate ca acesta este adevaratul motiv pentru care am inceput (si continuu) sa scriu; literatura e cale de cunoastere in masura in care scrierea este un mod de a investiga / interoga lumea din noi si pe cea jurul nostru, reinventindu-le in acest fel si reasezindu-le intr-o perspectiva coerenta, care sa le dea un sens.

Au trecut, de atunci, aproape treizeci de ani. Intre timp viata a luat-o razna, iar cel care a scris cartea asta imi pare acum un strain ingropat in mine. Si totusi, simt ca ma leaga de acel strain – si implicit de personajul principal al romanului, cu care de fapt el se identifica – aceeasi pasiune existentiala din care se nasc marile sau maruntele drame ale vietii.

Cu atit mai interesant ar fi sa vad, prin ochii cititorului de azi, daca lumea aceea si oamenii ei – mizerabili sau eroici, mediocri sau lasi, disperati sau ridicoli – au avut vreun sens. Cu alte cuvinte, daca esecul destinului lor isi mai gaseste si astazi un alibi.

Petru Cimpoesu

de citit:

Citeste un fragment din roman.