Psihologia si sufletul

Psihologia si sufletul (Seelenglaube und Psychologie) este un studiu despre originea, evolutia conceptuala si natura sufletului, rezultatul unei vieti indelung bazate pe cercetarea a doua dintre cele mai dificile teme din istoria umanitatii, religia si sufletul.

Editura Herald lanseaza in cadrul colectiei Terapia, cartea „Psihologia si sufletul” de Otto Rank, o lucrare de exceptie, care redescopera legatura dintre psihologie si spiritualitate.

Psihologia si sufletul (Seelenglaube und Psychologie) este un studiu despre originea, evolutia conceptuala si natura sufletului, rezultatul unei vieti indelung bazate pe cercetarea a doua dintre cele mai dificile teme din istoria umanitatii, religia si sufletul. Spre deosebire de ceilalti intelectuali ai secolului XX, Rank face loc si sufletului, in loc sa l considere o simpla fantezie.

Sufletul si diversele credinte despre acesta, spune el, stau la baza psihologiei, cu analizele ei complexe des¬pre constiinta, constiinta de sine si personalitate. Comentariile lui Rank nu se limiteaza la credintele in sufletele personale, ci includ si conceptii despre sufletele de grup, uneori cuprinzand generatii sau popoare. El sugereaza faptul ca sufletul isi atinge adevarata valoare numai prin expresia credintelor de grup.

In opinia lui Rank, psihanaliza este atat psihologie cat si doctrina spirituala dezvaluind un amestec unic; teoria evolueaza de la o intelegere a omului, cu orientare terapeutica, la o cunoastere a sinelui motivata stiintific, si deci, cu multe limite. Psihologia nu este deloc o interpretare a faptelor, asa cum se poate vedea in fizica si biologie, ci o interpretare a atitudinilor sinelui individual, pe care noi il proiectam asupra celorlalti prin intermediul asa-zisei psihologii obiective. Este o interpretare a sinelui din ceilalti, asa cum fizica este interpretarea sinelui din natura.

Cartea de fata constituie o lucrare filozofica, importanta pentru tranzitia noastra de la un determinism materialist la o perspectiva mai spirituala a realitatii, asa cum e ea determinata de „principiul incertitudinii”. Daca Freud era piatra de capatai pentru multi, aceasta carte dezvaluie un punct de vedere care il combate pe acela al lui Freud, daca nu chiar, paradoxal, il completeaza, caci de nu erau premisele lui Freud, nu ar fi existat nici dizidenti si, deci, nici evolutie.