Pudra

„Pudra” evoca un caz cutremurator de revenire la viata. Vlad Carasiniu, un restaurator de arta in virsta de douazeci si sapte de ani, se trezeste, in mijlocul noptii, dintr-o moarte clinica si evadeaza din capela cimitirului, tirindu-se pe strazi pina dimineata, intr-o zbatere chinuitoare de auto-regasire, de reacomodare cu lumea viilor, la nivel fizic si psihologic. Socul „invierii“ ii declanseaza o dureroasa criza de constiinta, in care autoscopia este intreprinsa cu intransigenta de procuror si cu precizie chirurgicala.

„Dora Pavel este un autor thanatic, un scriitor de roman «gotic», cum numai in secolul XIX mai erau. Pulsiunea mortii, despre care vorbea Freud, a devenit o arta poetica la Dora Pavel, al carei scris este cuprins de seductia mortii.”
Doru Pop

„Autoarea se indreapta spre un senzationalism metafizic, al carui model indepartat e identificabil in Metamorfoza kafkiana. Trezirea din moarte nu-l restituie pur si simplu vietii pe tinarul Carasiniu, ci ii modifica total identitatea.”
Alex Goldis

„Pudra” evoca un caz cutremurator de revenire la viata. Vlad Carasiniu, un restaurator de arta in virsta de douazeci si sapte de ani, se trezeste, in mijlocul noptii, dintr-o moarte clinica si evadeaza din capela cimitirului, tirindu-se pe strazi pina dimineata, intr-o zbatere chinuitoare de auto-regasire, de reacomodare cu lumea viilor, la nivel fizic si psihologic. Socul „invierii“ ii declanseaza o dureroasa criza de constiinta, in care autoscopia este intreprinsa cu intransigenta de procuror si cu precizie chirurgicala.

Cu doar citeva ore inaintea propriei inmormintari, intuind perfect ca, odata contaminat de „pudra” mortii, nimic nu va mai fi cum a fost, Carasiniu refuza deliberat orice contact prea timpuriu cu semenii, in special cu familia, dintr-un amestec de rusine si vinovatie. Putinele intilniri intimplatoare, precum si fluxul rememorarilor vor aduce in prim-plan si destinele celorlalte personaje-cheie ale romanului, cu care propriul sau destin s-a interferat.

Finalul romanului, tensionat la maximum, inchide perfect cercul acestor decupaje de trecut / prezent, impregnate de mister si macabru, de erotism si senzational.

Dora Pavel s-a nascut la Sintandrei-Deva, in 29 iunie 1946.
–  A scris mai intii patru carti de poezie, dar si-a descoperit adevarata vocatie in 1999, odata cu publicarea primului volum de proza scurta, Intoarce-te, Esthera (editia a doua, cu titlul Animal in alerta, in 2010). De-aici inainte, se simte cu adevarat confortabil doar in roman, ca urmare, i se dedica in exclusivitate.
–  Pentru primul roman, Agata murind (2003), a primit Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania. La Editura Polirom din Iasi, a publicat editia a doua a romanului Agata murind, in 2004, precum si alte doua romane: Captivul, in 2006 (Premiul „I.D. Sirbu” al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Cluj), si Pudra, in 2010.
–  Este, de asemenea, autoarea a trei volume de interviuri cu scriitori romani.
–  A fost tradusa, cu versuri si proza, in culegeri din Anglia, Canada, Suedia si Italia.
–  A mai fost distinsa, pentru proza si publicistica, cu premii ale Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din Romania. Pentru colaborarea sa la realizarea editiei jubiliare a Bibliei de la Blaj (1795), lansata la Vatican, in anul 2000, a primit Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Romane.

Citeste aici un fragment din roman.

Citeste Romanul unei noi sanse, al unei noi ratari – o confesiune a autoarei.