Scandura de frizerie – povestirea

Aveam opt ani cand tata m a dus prima data la frizeria din cartier. Abia ne mutaseram in oras, eram pierdut, in jur se construiau blocuri pe banda rulanta, la un capat al cartierului, unde incepea porumbul, se daramau casele oamenilor, din celalalt avansa neobosit balaurul de ciment.

Frizeria era intr un complex comercial, la bulevard, in capatul „din oras“ al santierului socialist. Am intrat cu inima stransa in frizeria gri, cu becuri chioare si cu frizeri plictisiti care injurau in surdina programul de intrerupere a apei. Pana s a tuns tata am stat pe un scaun descleiat, langa o masuta pe care erau aruncate niste ziare Scanteia. Cand mi a venit randul, m am asezat pe scaunul de tortura, dar nea Mitica, frizerul, m a ridicat, a pus o scandura pe bratele fotoliului si m a cocotat pe ea. Alta viata! Cam asa cred ca se simtea si piticania de Ceausescu, cocotat la tribunele unde si primea obolul megaloman de aplauze.

Multi ani dupa aceea am urcat pe scandura esafodului, care mi decapita in linie bretonul. Pe urma am crescut si, la aceeasi frizerie, m am tuns Bros, la moda, ba mi am lasat si codita, cum mai poarta si in zilele noastre cocalarii cu lant, taraneii cu Dacie tunata sau nemtii blonzi care fac wrestling cu halbele prin berariile din M¼nchen.

Moda s a schimbat, m am stabilit la invariabilul „la spate pierdut si din fata varfurile“, frizeria, ca si societatea, a intrat in era capitalista, au urmat nenumarate renovari, din care si trag bosii de la conducerea Cooperativei Igiena niscai bani de concedii si vilute.

Nea Mitica a iesit la pensie acum vreo doi ani, s a privatizat intr o garsoniera la parter de bloc, iar pe mine m au tuns, prin rotatie, toti frizerii mai vechi sau mai noi. A aparut un televizor la paianjenul tavanului, gresia si faianta se schimba cam la doi ani, iar, cam saptamanal, intra cate un smecher de arab in frizerie sa intrebe daca nu se vinde spatiul, ca sa si faca el Exchange.

Nea Costel, ultimul nene din generatia brici, mi a atras atentia ca implinesc 30 de ani de cand tocesc pragul frizeriei, mi a aratat nostalgic scandura lucioasa de la pantalonii picilor, dupa care, trist, mi a anuntat o noua renovare, a enspea in ultimii doi ani.

Am trecut de patru ori in ultimele luni pe la frizerie, dar muncitorii dormeau linistiti pe schele, iar acum s au retras la hibernarea de iarna. Fiindca mi a crescut parul, de mi intra bretonul in gura, m am tuns in alta parte, la un privat. Ultima oara cand am trecut pe la frizeria copilariei, un Dorel in salopeta nivela sapa de ciment cu scandura mea.

M-am intristat atat de tare, incat m am hotarat sa boicotez frizeria si sa mi las parul precum al colegului Cristi Hrubaru. Si barba ca ZZ Top.

Din volumul Scandura de frizerie, de Mihai Gainusa, Editura Polirom, 2010

Vrei cartea? Comanda aici!