Selectie din volumul de poezii ”Chipurile” de Stoian G. Bogdan

Text

Cred ca printr-a saptea te-am desenat
Pe-atunci desenam bine
Zambeai
De-acolo te cunosc
Chiar tu erai
Nu chiar atat de frumoasa
Dar de fapt desenam eu prost
Erai chiar aici
Imbracata la fel
Si pulsul tau crestea
Crestea incet, mai incet decat unghiile
Mai incet decat parul
Si totusi repede
Pana in mine
Am simtit
Ca vrei sa ma iei de mana
Uite
Am mana rece
Nu te mint

Wanda

Ma apropii de varsta la care-ar trebui sa fiu insurat,
sa am copii si tot mai putine poeme ca asta…
Imbatranesc baga-mi-as pula!
Iar bruma de ani pe care-o mai am
nu-mi ajunge nici sa-mi termin de trait adolescenta.
Dar Wanda… ah, Wanda! imi innoada gandurie cand o privesc
cu ata chiloteilor ei intre emisferele cerebrale
cum isi picura sfarcurile pe Chipurile mele,
pe cearceafuri de lapte… Dimineata vorbeste cu accent banatean.
La pranz isi arunca manulalele prin tot patul. Iar seara,
seara e ririita. E ciudat
cum pustoaica asta imi adauga un fel de liniste
si-o incredere pe care nimic
n-a reustit sa mi-o dea niciodata.
Cand ma strange in brate ma simt
de parca m-ar imbratisa o tornada. Cand ma saruta
imi trece sufletul prin rai. Cand facem dragoste…
e numai treaba noastra. Pustoaica asta de liceu,
c-o inimioara de fundulet, cu sani tari din care sug
numai bucurie, cu pielea de culoarea dulcetei
de cirese-amare, imi face viata mai
gri si poezia mai glossy … acum

cand inca nu-i o amintire

Lacul lebedelor

Ultima oara am tras pe nas o lebada
De cocaina
Dintr-o oglinda de argint. I-am tras pe nas
Si cantecul.
Si umbra. Si chipul ce mi se reflecta palid
Sub pulberea ei.
Deasupra luna – reflectata si ea intr-un pahar
De bere cu lamaie.
Eu, cu ochii ca doua gauri de glont, cu creierul blitz.
O privisem in „Lacul lebedelor”
Si-am simtit cum plesnesc in mine vase de sange.
Ma fascinase si intre noi nu
Mai putea fi nicimacar praf. Atunci o constientizam
Cu toata luciditatea.
Si nicio faptura de cocaina n-ar fi reusit sa ma faca
Sa nu ma mai doara.
Sub ea cazusem in extaz.
Pe ea ma inaltasem pana la ceruri.
Dupa ea.
Sorbeam din berea galbena si-n cap
Toate scenariile posibile aveau acelasi final.
Eu la o masa c-o lebada-n gand
Si in sange
Intr-un oras care nu mai avea nimic sa-mi ofere
Intr-o lume pe care o vedeam tot mai neagra
Ca o lebada impuscata cu un tun. Simteam ca ma scufund.
Si simteam ca acela
Nu-i cel mai potrivit lac pentru mine
/
Cand m-am lasat de cocaina
                                                    a n
                                                          i n
                                                              s
                                                                .