si toata bucuria acelor ani tristi
„Lipsita de stridente si visceralitati gratuite, fragilitatea acestor poeme vine dintr-un mixaj foarte bine proportionat de tristete si bucurie; citindu-le, ai impresia ca sub ochii tai se inalta un copil de nisip care la cea mai mica atingere se imprastie, se reface la loc si iar se imprastie – la infinit.” V. Leac
Lipsita de stridente si visceralitati gratuite, fragilitatea acestor poeme vine dintr-un mixaj foarte bine proportionat de tristete si bucurie; citindu-le, ai impresia ca sub ochii tai se inalta un copil de nisip care la cea mai mica atingere se imprastie, se reface la loc si iar se imprastie – la infinit.
V. Leac
Un om oarecare creste dintr-un copil, intr-un adolescent, intr-un rebel, intr-un employee alienat, in mlastina unei lipse de Sens care duce la cartea a carei coperta 4 o cititi acum – un alienat care sunt eu / care esti tu, al carui motto de supravietuire este:
„tremur
pentru ca am filmul setat pe afectiv + vag stiintific”
A. Urmanov
Nu ma omor dupa poezie, insa din ceea ce scrie acum ultima generatie submersa de poeti, poeziile lui dutescu imi plac cel mai mult; sunt foarte clare si orientate spre realitate.
Adrian Schiop
Alexandru Matei semnala acum cativa ani o directie de nisa in poezia contemporana – poezia „romanului de maine, instrainat si singur, alienat de societatea industriala, tehnologica, sensibil civilizat”, tanarul ‚la zi’, dependentul de contemporaneitate care se mentine in viata consumand o lipsa de sens despre care stie ca il va desfigura: m. dutescu apartine firesc acestei categorii si, odata cu premiul acordat acestui volum, ar trebui schimbat si rating-ul categoriei: trecerea de la nisa de ieri, la mainstream-ul de maine.
Poetic, punctul forte al volumului este structura sa impecabila: fiecare varsta are nivelul de tensiune / afectivitate / violenta specifica, perfect ilustrate prin scriitura folosita: dintre poetii ultimilor ani, nu mai stiu pe nimeni capabil sa schimbe (perfect justificat si cu o naturalete desavarsita) de patru ori registrul poetic in acelasi volum (NB: a nu se rata nici teribilele poeme din deschidere: o poezie cu zero lirism / zero tensiune – o extraordinara intuitie a lui dutescu despre poezia de maine.)
|
M. Dutescu (n. 09 mai 1979, Alexandria) este arhitect si preda la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti. A inceput sa scrie in nov. 2008, a publicat in revistele „Stare de Urgenta”, „Tomis” si „Verso”. – Volumul si toata bucuria acelor ani tristi a obtinut Premiul pentru Poezie la Concursul national de debut al Editurii Cartea Romaneasca, 2009.
|
Citeste aici o selectie de poeme din volum.
Citeste Stefan cel Mare vs. Rahova, dupa aproape 2 ani – o confesiune a autorului.
