Thrillerul psihologic „Anna O”, favorit în cursa pentru cartea anului 2024
Apărută în librării, în cele mai multe țări, luna aceasta, cartea “Anna O” semnată de scriitorul britanic Matthew Blake, este deja considerată de mulți thrillerul anului. De ce este acest roman atât de special?
Încă de când se afla în stadiul de manuscris, romanul apărut în colecția Fiction Connection Crime de la Editura Trei a stârnit o adevărată frenezie pentru drepturile de autor la nivel internațional. Cartea a primit doar în primele 48 de ore oferte din 16 țări! În două săptămâni, numărul acestora se ridicase la 23. Ceea ce a urmat l-a copleșit chiar și pe autor, mai ales că Anna O este romanul său de debut.
Matthew Blake pare să fi reușit combinația perfectă: un stil ușor de urmărit, o construcție a romanului total surprinzătoare, personaje puternice, care rămân în mintea cititorului și un mister întunecat, potențat de o desăvârșită artă a suspansului. Cele peste 500 de pagini „se devorează” pe nerăsuflate, pentru că fiecare capitol se încheie cu o tensiune dramatică insuportabilă, ce poate fi depășită doar dând paginile una după cealaltă. Paradoxal, cititorii află cine este criminalul chiar de la începutul cărții. Și cu toate acestea, partea cea mai interesantă abia urmează.
„Somnul este timpul vrăjitoarelor. Timpul umbrelor întunecate”
Anna O – cum o numește presa britanică pe Anna Ogilvy – este cea mai faimoasă tânără din Marea Britanie. Celebritatea se datorează, din păcate, unei tragedii. Anna O, fiica baronesei Emily Ogilvy și a unui prosper om de afaceri, nu a mai deschis ochii de 4 ani. A fost găsită cufundată într-un somn profund, lângă cadavrele celor mai buni prieteni ai ei. Somnul nefiresc se datorează unei afecțiuni neurologice neobișnuite numite „sindromul resemnării”. Scenariul polițiștilor este simplu: Anna – care suferea și de somnambulism – a comis crimele în această stare specială. Mintea ei nu a suportat vinovăția și s-a detașat de trup. Crima a împărțit societatea britanică în două tabere: cei care o consideră nevinovată și cei care cred că este o criminală cu sânge rece. Doctorul Benedict Prince, psiholog judiciar și expert în somnologie, are misiunea de a o trezi la realitate pe tânăra rătăcită într-o lume a viselor. „Somnul este timpul vrăjitoarelor. Timpul umbrelor întunecate. Tărâmul lui id, al sinelui animalic, al inconştientului. Propria minte mă sperie. Moartă de somn. Aş vrea eu”, nota Anna în jurnalul ei înainte ca tragedia să se întâmple.
Tânăra este adusă sub pază strictă și cu discreție absolută la Abaţia — Clinica Somnului, „un templu modern în care sunt îmblânziţi demonii psihicului”. Dacă teoria dr. Prince despre suprasolicitare senzorială funcționează, iar Anna se trezește, trebuie adusă în fața instanței. Însă, lucrurile scapă de sub control și misterul se adâncește și mai mult tocmai în acel moment.
Raiul și iadul sălășluiesc în mintea noastră
Thrillerul “Anna O” este scris din perspectiva mai multor personaje, cu rol important în dezvoltarea acțiunii. Ben – psihologul judiciar, Clara – soția lui și primul detectiv care a ajuns la locul dublei crime, Emily – mama Annei și Harriet – asistenta care o îngrijește au toți o perspectivă personală asupra evenimentului. Chiar și vocea Annei este prezentă în roman prin fragmente din jurnalul ei, care relatează evenimentele premergătoare dublului asasinat. Viziunile multiple asupra faptelor și investigațiile care au loc (și) pe teritoriul atât de subtil al minții fac ca granița dintre real și vis, bine și rău, adevărul tuturor și cel personal să fie destul de confuză.
Thrillerul psihologic se deschide cu un moto al Sylviei Plath, foarte relevant pentru acțiunea romanului: „Sunt îngrozită de acest lucru întunecat ce doarme în mine”. De altfel, Matthew Blake inserează multe referințe atât culturale, cât și din literatura de specialitate. Se face referire și la celebrul caz (real) Anna O, prima pacientă de psihanaliză a celebrilor Sigmund Freud și Josef Breuer. Atmosfera adesea întunecată, de coșmar, din care nu te poți trezi este și o consecință a cufundării în zonele cele mai tainice ale conștiinței personajelor, locul unde zac „exilați”, dar nu mai puțin primejdioși, monștrii născuți din experiențele tragice ale fiecăruia. Nu întâmplător, personajele fac adesea referire la un citat din Paradisul pierdut, de John Milton: „Al său propriu lăcaş îşi este mintea şi doar ea poate din Rai un Iad şi un Iad din Rai să facă”.
